Intrebare-ntrebatoare

De ce va doriti sa fiti la moda?

Doamna "La mode" e foarte naravasa. Interzice, demite si reangajeaza conform propriilor capricii. Si daca e sa ii iei directivele drept litera de lege, risti sa-ti petreci zilele alergand dupa fleacuri in aparenta importante.
De ce moda si nu stil? De ce moda si nu gust sau individualitate? De unde dorinta aceasta neincetata de a fi "conform". Conform standardelor altora, viziunii celorlalti, gustului de grup, "cutiilor" chic concepute de altcineva (priceput la a evolua si prognoza comportamentul cumparatoarelor, fara indoiala). De ce, daca e sa apara cizme (?) de dantela, atunci jumatate de oras le poarta in doi timpi si trei miscari? De ce mi-e oarecum sa-mi port accesoriile cu tinte, dezinfectate de orice atitudine de revolta si "altfel"-ism prin (rere)reproducere?

De ce ati renunta sa fiti la moda?

De ce ati incerca sa fugiti de teatrul asta, de multe ori fascinant si imbatator, uneori ridicol, al vanitatilor si frumusetii (da, aparente! da, superficiale! da, extrem de satisfacatoare!). De ce ati renunta la a va lasa duse de valul hainelor care sa atraga atentia asupra voastra si asupra a ceea ce aveti de trasmis celor din jur.

Imagini: Harper's Bazaar septembrie 2010, Allure august 2010, ambele via citified

Zic eu

Cu ceva timp in urma, Nookie scria o postare despre nedorinta unor persoane de a purta haine produse de branduri romanesti. Lucru care ma mira, ma amuza si ma intristeaza concomitent. Lucru care, pana la un punct, este chiar explicabil.

Pentru ca nu avem un brand de tara care sa creeze asocieri pozitive in mintea oamenilor (ooo, ai vizitat Romania, ce cool! ai cumparat tricoul asta la Bucuresti? vai, sunt plina de invidie, visez de-o viata sa ma plimb pe Calea Victoriei etc.) mi se pare destul de evident. Saream in sus de mandrie (la figurat, desigur ;) cand, intr-o sesiune de shopping cu colegele de serviciu, am descoperit intr-un magazin produse Jolidon. Astea-s produse in Romania, sunt foarte bune, e un producator de lenjerie cu reputatie si ofera calitate la preturi rezonabile! ziceam eu, desi nu mai cumparasem demult de la Jolidon. Drept rezultat, una dintre ele s-a ales cu un sutien nou :). 

Dar brandul de tara nu sta doar in responsabilitatea Ministerului Turismului (nu doar sunt cuvinte cheie) Cu siguranta ca e o opinie extrem de subiectiva si controversata, venita din partea cuiva care nici macar nu e nascut in Romania, dar rar am vazut popor care sa fie atat de rautacios/autocritic in mod gratuit/denigrator fata de sine ca romanii. Da, sunt romanca, desi am cetatenia unui alt stat. Da, am locuit si vizitat si tari "mai bune", mai "civilizate" si mai "curate" decat Romania sau Republica Moldova. Da, veti auzi si din partea mea remarci negative, critice fata de una sau alta, dar parca nu am mai intalnit atat de multa auto-negare in alte "cuiburi". Suntem toti o apa si-un pamant, daca lasam la o parte specificul istorico-national. Si nicaieri nu umbla cainii cu colaci in coada. Muntenegru, de exemplu, experimenteaza o criza economica destul de grava, care de-abia acum incepe sa se manifeste la adevarata amploare. Inainte de asta a trecut printr-un razboi, un embargou si o inflatie galopanta. Totusi, nu aud de la fiecare al treilea ca ar vrea sa plece "afara", cu toate ca foarte multi dintre ei au rude/prieteni emigrati inca de pe timpul lui Tito. *

Revenind la ale noastre (adica la frou-frou-urile modei, termometrul vibratiilor sociale), va intreb si eu,  - care ar fi motivele pentru care NU ati purta haine (incaltaminte, accesorii, whatether) fabricate in Romania? Calitate, pret, simbol al statutului, calitatea designului, croiului sau a materiei-prime? Imaginea brandului per se? Lipsa de promovare, publicitate, oferte, gratuitati? Care ar fi motivele pentru ati taia, rusinate, o eticheta pe care scrie Made in Ro si ati declara nonsalante, odata intrebate, ca e luat dintr-un outlet din.. sa zicem, Milano. Daca asemenea motive exista, desigur. 

De ce ATI PURTA (purtat, veti purta - forma verbului e mai putin importanta in acest context) haine produse in Romania, semnate de catre designeri romani sau, si mai bine (daca se intampla o minune si isi revine industria textila romaneasca), cusute din tesaturi fabricate in Romania? Exista anumite argumente PENTRU, in afara de cele evidente (e o rochie draguta, care nici nu costa prea mult etc.)?

Nu, nu tin neaparat sa aud "Doamne fereste, persoanele care refuza sa poarte haine romanesti sunt snoabe". Nu e intotdeauna vorba doar de snobism. Prefer sa va aud opiniile sincere, chiar daca veti prefera sa le lasati nesemnate :)

* Repet - e o opinie extrem de subiectiva si sper sa nu mi-o luati in nume de rau. Nu pretind ca as avea dreptate, sunt deschisa la dezbateri pe aceasta tema, argumente contra si studii de caz, sondaje socio etc. Sunt doar senzatii acumulate pe parcursul timpului (o prietena care, dupa intoarcerea de la un stagiu Erasmus in Germania, se plangea ca nu poate face o cariera in Romania, desi nu lucrase o zi in viata ei, colegi si colege care injurau de mama focului, la o bere, murdaria din Bucuresti ca la iesire sa scuipe pe jos etc. Persoane din al caror discurs reiesea ca noi cu vreo patru-cinci decenii in urma coboram din copaci pentru a ne transforma in "homo sapiens", desi, bine-merci, in perioada interbelica existau si cateva drumuri asfaltate si chiar automobile (socant, nu?!). Incidente din astea. Sunt plina si eu, si altii, de asemenea contradictii, nu zic. De cate ori am pomenit "de bine" autoritatile statului cand trebuia sa-mi reinnoiesc acte si permise numai eu stiu :D. Doar ca birocratia e cu mot cam peste tot - nu e inca un motiv sa zici ca ai o tara de "c*c*" si nici sa scrii numele statului cu doi de R, intr-un mod totalmente ofensator...  De aia nu scriu despre politica si probleme sociale, ci despre moda - riscul de a supara pe toata lumea e nitel mai scazut :) 

Consideratii pe teme date

Candva, intr-i zi cu soare, am scris o postare despre bloggeri si rolul lor. Discutia s-a aprofundat treptat, pe la case mai mari. Nu am forta si starea de spirit necesara pentru o postare ca la carte - prea multele batai de cap la serviciu si cateva probleme de sanatate nu fac nimic sa sustina bloggingul de calitate.

Asa ca, postarea de fata e de fapt o culegere de ganduri disparate...

- Ar trebui sa-mi schimb parerea despre un designer cunoscut, in momentul in care aflu ca unul dintre managerii companiei sale a dat afara angajati pe motive de greutate si aspect fizic? Miuccia Prada, vorbesc despre dumneavoastra.

Trebuie sa accept acest fapt drept parte din industria iluziilor si a vanitatii, in care aparentele conteaza mai mult decat substanta? Sa zic - asta-i viata, trebuie sa corespunzi daca iti doresti sa lucrezi la un magazin Prada? Lucrurile nu miroase a bine in momentul in care marketingul ia locul efortului creativ.

- Traditia de a prezenta haine cu un sezon inainte exista de suficient de mult timp. Dar mai corespunde ea oare necesitatilor moderne? Sau modului in care femeia zilei de azi isi face cumparaturile? Ce viitor au prezentarile conventionale de moda in secolul in care fiecare cetatean-posesor al unei conexiuni la internet suficient de rapide poate sa le urmareasca in timp real si se poate considera participant de drept? Dar ce ne facem cu lipsa senzatiilor tactile si a emotiilor oricarui spectacol? Bitii inca nu au invatat sa transmita asemenea fineturi.

- De ce modelele de pe podiumuri sunt in continuare atat de ... "transparente"? Nu contest ca multe dintre ele sunt slabe pe cale naturala, dar de ce directorii artistici/designerii/managerii de brand nu incearca sa intoarca lucrurile intr-o relativa realitate? Ca tot e criza si se lupta pentru clienti. De ce nu ar exista modele diverse pe catwalk-uri? Mai slabe sau mai rotunde. Mark Fast pare un rebel in acest context, dar el demonstreaza ca se poate.. Ca si Marc Jacobs pentru LV, de altfel.

- Poate moda "nu se face pe internet"... poate. Dar moda pare sa fi inteles ca internetul si modalitatile de comunicare oferite de acesta ii sunt indispensabile. Bloggerii sunt parte integranta din toata discutia iscata in jurul acestui subiect. Multe cuvinte se vor mai vedea consumate printre pixelii monitoarelor noastre, dar simt nevoia sa fac doua precizari, mai mult personale decat la obiect: a. vocea internetului pare a fi prea puternica pentru a fi ignorata - modul in care este prezentata informatia, posibilitatile creative oferite de capacitatile multimedia ale online-ului si rapiditatea cu care informatia devine accesibila si discutabila - aceste lucruri nu vor disparea prea curand. b. exista bloggeri talentati si Tavi este, dupa umila mea parerea, plina de sucuri creative, pasionata si inteligenta, dar oare ar trebui redactorii de moda cu experienta sa se simta cu adevarat amentitati? Oare articolele unei fetite de treisprezece ani ar putea sa-mi influenteze sensibil opiniile despre moda si stil? Un copil (nu o spun cu nici o intentie negativa, termenul e folosit in sens direct, ca referire la varsta ei) care nu a trecut inca de pubertate, fioruri sexuale si problemele maturizarii poate oare sa intre in pielea unei femei cu "forme", necesitati si stil de viata totalmente diferit si sa modifice substantial modul in care aceasta se imbraca?

- Talentul precoce e pasibil exploatarii. Sper ca parintii sai sunt constienti de asta.

- Prezentarile de moda se adreseaza clientilor, buyerilor si presei. Ce rol joaca bloggerii in aceasta ecuatie? De PR/marketing? De presa online?

- Si inca ceva. Strict in trecere, despre ipocrizia modei. Si despre Tavi, desigur. Oare daca in locul ei, in front-row, purtand o palarie exagerat de mare, se afla, sa zicem, Carine? Sau Anna? Sau, sa-i fie tarana usoara, Isabella Blow? Oare isi mai permitea in acest caz ziarista de la Grazia sa publice fotografia pe twitter in modul in care a facut-o?

Lectura adaugatoare:

Medina, Pret-a-Protester (o multime de linkuri de referinta in cadrul articolului)

Collin McDowell - aici si aici

Guardian despre modele

Modelul Kim Noorda despre problemele de greutate (fashionologie)

39thAndBroadway despre saptamana modei

Donna Karan despre saptmana modei (WWD via The Cut)

si multe altele, ale caror linkuri s-au ratacit prin codrii emailului meu..

Rodarte Toamna-Iarna 2010

Mare parte din farmecul colectiei Rodarte toamna-iarna 2010-2011 se lasa descoperit doar privind imaginile in detaliu. Incerc sa-mi imaginez cum ar fi rochiile la atingere, cum s-ar aseza pe corpul meu, deloc model-istic, dar unul dintre marile dezavantaje ale urmaririi unei colectii de la distanta este anume lipsa contactului fizic cu hainele. Pana in momentul in care vom avea acces la piesele de pe podiumuri in mod direct, castigand dreptul de a le pipai, incerca greutatea si moliciunea, orice recenzie de colectie va fi intrucatva vaduvita.

Saptamana aceasta, am tot urmarit colectiile transmise online de la Saptamana Modei de la NY. Wang, Rodarte, Phillip Lim (in locul Proenza, site-ul carora parea sa sufere de prea multe probleme tehnice...), Calvin Klein, Isaac Mizrahi. Experienta s-a dovedit amuzanta si placuta (datorita echipei de "fashioniste" de pe twitter - Dada, Daiane, Anna, Adina, Adriana si toti ceilalti - schimbul de replici si comentarii acidulate, febra anticiparii, placerea de a sta de vorba cu persoane care-ti impartasesc pasiunile si interesele etc.) si edificatoare. Altfel arata hainele in miscare, alta poate fi impresia despre o colectie avand parte de tot setul de elemente puse la cale de organizatori (muzica, lumini, scena, chiar si front-row, pentru ceva picanterii mondene ;).

Intrebarile insa de-abia incep de-aici. Sezonul trecut, prezentarea colectiei p-v 2010 a lui Alexander McQueen a inovat, inclusiv prin transmisiunea online pe ShowStudio. Colectia va intra cu siguranta va intra in istoria modei, din motive bine-cunoscute, dar McQueen a "aprins fitilul", propunand un show "complet". Transmisiunea si modul in care a fost organizata (camerele pe scena, mari si vizibile, filmul cu Rachel Zimmerman in background etc) a facut parte din mesajul colectiei si din spectacolul in sine. Cel putin asta am banuit atunci si asta simt acum, comparand in retrospectiva. Transmisiunile de acum sunt exact ceea ce presupune cuvantul - transmisiuni. Fie gandite drept metoda aditionala de promovare in piata online, fie facute de dragul de a fi hip si in trend, de a prinde trenul inovatiei la timp. Nu sunt purtatoare ale unui mesaj aparte si nici nu folosesc prea mult bonusul adaugat al unui spectacol "televizat" in timp real, intr-un mediu atat de ofertant. Totul pare a fi mai mult business decat mesaj creativ, dupa cum si multe dintre colectiile vazute la NYFW au parut a beneficia de o contributie mai substantiala din partea stilistului, decat din partea designerului.

London FW v-a fi transmis in direct intr-o masura si mai mare. Si am senzatia ca nu e doar o "moda" de sezon, ci o schimbare de durata, cu efecte pe termen lung, a modului in care vindem, cumparam si privim moda. E de urmarit, in timp real, simtind alaturi umerii virtuali ai colegilor din front-row-ul internetului.

Ca sa lasam deoparte digresiunea mea poetico-analitica, propun sa ne intoarcem la Rodarte. Dintre toate prezentarile vazute online, Rodarte mi-a fost cea mai pe suflet, ca atmosfera si talent, desi nu s-a ridicat chiar la nivelul asteptarilor (sezoanele lor trecute au ridicat stacheta prea sus, se pare).

Prima mea reactie a fost "soft, gracious warrior", dar s-a dezmintit, partial, pe parcurs. Personajul colectiei nu e o luptatoare, cel putin nu in sensul general acceptat. Se lupta cu propriile vise, pe care le creste singura, intr-o gradina, printre flori. Surorile-designeri au fost inspirate de data aceasta de textilele mexicane si povestile despre lunatici (in engleza termenul suna mult ma placut "sleepwalkers" ;). Nu mi s-a facut pielea chiar de gaina, ca la primele doua prezentari ale surorilor Mulleavy, dar tot m-au "luat fiorii" la vederea combinatiilor minunate de printuri florale, in nuante de rosu, legginsilor si manecilor transparente, brodate, inserturilor crosetate, imprimeurilor retro, discrete, valurilor de pasteluri si texturi minunate (eat that, Hollywood, uite cat de bine pot arata culorile "nude" daca mai lasi satinul sa se odihneasca...).

Au facut, in mod evident, un pas necesar spre dezvoltarea conceptului Rodarte. Influentele intunecate din colectiile precedente deveneau deja repetitive.

Nu stau sa discut "purtabilitatea" pieselor, ma intereseaza mult prea putin in cazul dat. Personal, m-as aventura sa ies in strada purtand cateva dintre tinute, mai ales din partea a doua a colectiei, dar eu trec printr-o cautare de sine si stil personal. In plus, stau toata ziua cu nasul in bloguri, site-uri si carti de moda, asa ca nu-s chiar de incredere privind echilibrul stilistic si reguli despre ce si cum e purtabil sau nu. Drept bonus, as accepta cateva perechi de pantofi creati de Nicholas Kirkwood - o sa-i vedeti probabil la toamna in listele mele de Obiecte ale dorintei ;).

Zic eu

Primii imaginea pe mailul de serviciu - unul dintre ravasele amuzante transmise intre birouri si companii cu o viteza mai mare decat se fac rezervele de dauna sau rapoartele financiare. O serie intreaga de portrete ale unor vedete ale muzicii de estrada si populare din fosta Iugoslavie. Anii '80 in plina glorie. Fetele nu-mi spun nimic, ceea ce ma lipseste de nostalgia pe care as putea sa o resimt la vederea unor cantareti din Romania sau R. Moldova si ma face sa atrag atentia la alte lucruri.
De exemplu, umerii - ar pune-o si pe Carine pe ganduri, nu?

De la imagini amuzante la ganduri despre trenduri nu e cale scurta, dar uite ca mi s-au strecurat in minte cateva idei:

- orice trend mult-prea-promovat e musai sa devina ridicol peste ceva timp, fie in ochii purtatorilor, care ascund nelinistiti fotografiile incriminatoare prin carti prafuite din biblioteca, fie in ochii urmasilor
- orice moda prafuita, ce parea ridicola intr-un timp, poate redeveni din nou cool, pe diverse cai - fie datorita naivitatii/entuziasmului exagerat al "tineretului", fie datorita intelepciunii si spiritului inovator al aceluiasi tineret, fie prin manipularile abile ale unei echipe de creatie/marketing ambitioase
- ceea ce a fost inventat si uitat, poate fi oricand reinventat/redescoperit/reinterpretat - folosit drept sursa de inspiratie
- de ce sa dam banii pentru piese extrascumpe Balmain, cand am putea face ceva sapaturi inteligente in dulapurile precursoarelor noastre in ale stilului, unde se ascund, pe langa rochii si sacouri cu umeri imensi, fotografiile incriminatoare amintite mai sus cu mame si matusi de vreo doua decade in urma
- istoria omenirii, incluzand-o pe cea a modei, ar fi mult mai plictisitoare daca nu am incerca sa repetam greselile parintilor :D

Zic eu

Cat de bine arata hainele in lookbook-uri si, ca tot veni vorba, in editoriale. Un stilist priceput si un fotograf bun o sa va faca hainele privite si dorite, chiar daca nu sunteti nici Galliano, nici McQueen si apelati la ateliere din tari obscure pentru cresterea profitabilitatii. Problemele apar cand cumparatorul intra in magazin si simte/vede diferentele dintre imagini si hainele propriu-zise. Tesaturi prea putin calitative, ate atarnand, piese croite prost. Cat de ademenitor arata, de exemplu, lookbook-urile H&M si de cat de putine ori am reusit sa gasesc acele piese, atat de atragatoare, in magazine.
Nu, nu pretind ca as fi in masura sa exprim o opinie profesionista. Nu am nici studii in domeniu (relatiile publice te invata de toate cate putin, dar istoria modei nu e inca inclusa in program) si lucrez cu cifre si tarife de asigurare, in loc de ac, ata si croiuri.
Dar o persoana, in momentul in care isi pune pasiunea la bataie pentru a crea haine, banuiesc ca vrea din pasiunea sa sa se si intretina. In cazul acesta, intra in joc niste principii comune de afaceri.
Pastrarea si fidelizarea clientilor castigati, "racolarea" unora noi, construirea unui brand si tot asa. Satisfacerea celor care va cumpara creatiile se face la mai multe niveluri. De la pretul bine calculat, la imaginea proiectata cu care clientul sa vrea sa se identifice si accesibilitate. Fie ca e vorba de un nume cunoscut doar initiatilor, fie de o marca ce se vrea mass-market, cunoasterea publicului-tinta e cel putin utila, iar coerenta dintre ceea ce oferiti intr-o campanie publicitara/lookbook etc si ceea ce reprezinta creatiile/produsele voastre la propriu e de-a dreptul salutabila. Nu zic sa cedati din calitatea lookbook-urilor, cataloagelor si portofoliilor. Din contra! Faptul ca vindeti, printre multe altele, si imagine trebuie sa va tina in alerta.

Zic eu

O femeie se va simti pe parcursul zilei, dupa cat de multumita va fi de imaginea vazuta in oglinda. Asa ca imboldul matinal de optimism e important. Eu fac greseala, cand nu ma simt bine/sunt obosita/lipsita de chef, sa nu ma machiez suficient de atent, sa ma imbrac intr-un mod mult prea lenes si nepasator, pe cand, daca as depune ceva mai mult efort, probabil ca si dispozitia mea s-ar imbunatati.
Voi ce ziceti?

Zic eu...

ca, in final, nu e haina reprezentativa, ci omul. Dar haina aia poate sa-ti zgarie atat de tare ochiul, incat sa nu mai ai cheful sa cunosti omul ascuns de ea..