Absenta motivata

Ultima saptamana mi-a adus doar mai mult lucru si oboseala. Nu am prea gasit timp nici sa citesc blogurile preferate, cu atat mai putin sa scriu ceva cu un dram de sens in spatiul asta. Cu exceptia unui articol care va aparea in curand pe alte meleaguri ;) si a unui articol inceput pentru contributia mea saptamanala pentru AloModa (neterminat inca...), am fost lipsita si de chef, de timp si de inspiratie.

Sfarsitul de saptamana a reusit, in schimb, sa trateze multe angoase. Marea Adriatica si o camera confortabila de hotel au capacitatile astea magice, cateodata :). Am facut un mini-tur al Golfului Kotor, marcand cateva locuri preferate - Kotor, Perast, Herceg Novi. Toate trei sunt orase medievale, diferentiate prin varsta (Kotor e cel mai vechi) si influenta diverselor stapanitori. Pentru mai multe informatii, va recomand wikipedia, eu va pun la dispozitie fotografiile (aviz amatorilor, sunt cam multe, daca nu aveti chef de privit peisaje cu munti si mare, reveniti maine pentru postari mai consistente, in concordanta cu tematica blogului :)

PS: va place ideea unor postari de genul acesta despre Muntenegru sau alte locuri pe care ajungem sa le vizitam? Sau sunt neinteresante/prea mari/prea multe imagini/prea personale ca sa va trezeasca interesul? As fi curioasa sa aflu :)

Sambata, Kotor

De pe drum

In sfarsit acasa, dupa doua zile de drumuri-drumuri. Nu am ajuns la tweetchicmeet-ul organizat de catre Paula (stiti si voi care-i treaba cu chestiunile de familie, mai ales cand locuiesti departe si vii acasa rar - se intampla pe nepusa masa si cer prezenta activa..), nici n-am reusit sa pun mana pe numarul 2 al DoR (oare livreaza in Muntenegru? le scriu maine un email de implorare :) Am alergat pe la rude ca un titirez - am venit pentru juma' de ora, sa va vedem, sa nu va suparati ca nu v-am vizitat, dar ne grabim si plecam - am familie mare si raspandita pe la multe case si nu se lasa nebagati in seama prea usor :). Pe drum, am luptat cu plictiseala citind (terminat Warhol, inceput ceva incitant de academic, despre vieti private si istorii din trecut). Elle RO aprilie - bun si greu in palma (editorialul Laurei Vargalui e yummy-yum), Elle SRB aprilie - cateva pagini faine, in rest ap'soara, GQ (so-so luna asta), Good Food (glandele salivare au muncit din greu si in van) si reviste de decoratiuni interioare (cautam inspiratie pentru un proiect super-secret). Texte pentru blog (al meu si al altora :D), scrise de mana, intr-un caiet verde. Ganduri gri-negre aruncate-n noapte, pe pietrele Balcanilor.

Sa revenim la lucruri mai putin personale. Imagini din Muntenegru ati cerut, imagini din Muntenegru aveti. Soseaua Podgorica - Bijelo Polje, in drum spre Serbia.

Cam asa e tot drumul - stanci in stanga, o prapastie de toata frumusetea pe dreapta. Pe partea cealalata - stanci si calea ferata cocotata in varf (inca nu am reusit sa dezleg misterul - cum au construit-o?!). Tuneluri - unele destul de horror (am avut de doua ori norocul sa ramanem blocati in cate-un tunel din seria asta - cea mai buna metoda de a te pricopsi cu o claustrofobie). Si vecinatatea unei biserici si a unei moschei pe un povarnis din orasul Bijelo Polje (am nevoie de un teleobiectiv pentru asemenea distante, dar sper ca va dati seama). Orice defecte (zone arse si alte alea) sau calitati intamplatoare ale imaginii pot fi puse pe seama incercarilor mele stangace de a folosi setarile manuale din mersul masinii. Click pe imagine si apoi pe All Sizes pentru marime mai mare.

Multe si marunte

Sunt in urma cu toate celea. Treburi de serviciu, care se tot aduna pe birou, desi ma lupt cu ele zilnic, maruntisuri cotidiene care au tendinta de a se transforma in urgente majore, daca le lasi pe altadata (ceea ce imi sta in obicei...), google reader asfixiat de mii de feed-uri necitite, bloguri indragite, neglijate de nevoie. Am vreo trei texte, dupa cum ar zice Paula N mijtou, in draft, planificate inca pentru 8 Martie, nici unul terminat. Am trei idei de articole pentru Hipmag - nici una realizata (Diana N cred ca o sa-mi zica sa ma duc la plimbare in curand :). O amica din facultate avea obiceiul sa dea verdicte scurte si implacabile in asemenea momente - varzeta. Una fluffy si imprastiata. Nu mai stiu pe cine sau ce sa dau vina, o fi astenia (aia de-i de primavara) sau propria mea dezorganizare? Ooo, si mai tre' sa termin saptamana aceasta si procedura de prelungire a actelor de sedere - birocratia locala concureaza cu succes cu alte birocratii intalnite de mine - la fel de stufoaso-anevoioaso-enervanta. Fun and all.

In schimb, vreau foarte tare sa citesc. Simt ca ar fi ca o transfuzie de sange - revigoranta si necesara. Sa citesc romane, culegeri de nuvele, dramaturgie sau publicistica, nu moda, nu stil, nu abracadabreli de-ale mele, ca vreau sa fug de ele pe moment. Sugestii? Ceva soul-shaking, life-changing, ground-breaking. Asa, ca pentru prieteni :)

PS: Unul dintre putinele lucruri utile societatii facute saptamana aceasta: vizionarea "Hurt Locker". Fain, dur si fara prelegeri ideologice.

De sfarsit de saptamana

Ori celebra astenia de primăvară începe să facă ravagii în organismul meu, ori e doar una dintre fazele pe care orice scorpion respectabil trebuie să le experimenteze de două-trei pe an, dacă vrea să-și păstreze reputația de suflet chinuit :D. Nu sunt în apele mele, n-am inspirație și nici motivație să o caut, nutresc o profundă nemulțumire față de cum arăt, cum mă îmbrac, cum scriu, cum interacționez cu oamenii, cum îmi aleg prioritățile. Știți și voi, căci toate avem perioade din astea, nefaste și gri, când încrederea în sine scade și unele lucruri/oameni/acțiuni se cer revăzute cu un ochi critic.


Încerc să-mi ridic moralul cu muzică și culori, facând căutări pe flickr în stilul "mint green", "red", "peachy pink". Am reușit performanța de a nu purta nici un centimetru de negru săptămâna aceasta. Jumătatea m-a și fotografiat, întru dovadă. Prea matchy-matchy ținuta? Prea burghezo-convențională? Sincer, mă interesează destul de puțin - am redescoperit puterea culorilor și planific să ignor partea neagră-gri a dulapului pentru o perioadă.
(Subiectul, aka eu, face mutre - vă dau voie să includeți hohote puternice de râs în comentarii :))

PS: Voi cum vă luptați cu proasta dispoziție și lipsa de inspirație?

The Face 1990

Cand beneficiezi de cinci zile de odihna (week-endul + trei zile libere acordate cu ocazia Craciunului, sarbatorit in Muntenegru pe 7 ianuarie), cea mai inteleapta decizie pe care o poti lua este sa racesti. Sotul mi-a transmis cu drag stafeta unei mini-infectii. Lui i-a trecut dupa vreo doua zile de paracetamol si vitamine. Mie insa mi-a dat cu flit febra cea enervanta de 37 de grade, care te lasa suficient de activa pentru a te putea plange si bate toata lumea la cap. Si ma plang oricui vrea sa ma asculte sau sa ma citeasca ;)

Am finalizat doua articole, care vor aparea drept guest-posturi - mai multe detalii la publicare -, intercaland luptele cu tehnologia (fisiere create pe mac, incompatibile cu pc-ul, transfer.ro in agonie, multe imagini salvate si site-uri deschise, din dorinta mea de a ma documenta mai bine etc.), cu pierdutul timpului pe tumblr, google reader si bloguri de stil personal. Apasarea butoanelor like si reblog pe tumblr nu e un proces purtator de mare incarcatura intelectuala, dar e perfect pentru zilele in care lenea e mai puternica decat simtul datoriei.

Uite asa, intre doua bloguri si trei perne, am dat peste pictorialul care a consacrat-o pe Kate Moss. Daca vreo doua postari mai jos am folosit adjectivul "proaspata", cred ca imaginilor de mai jos le corespund mai bine "copila", "inocența" si "incredibil de frumoasa". Corinne Day, fotografa care a imortalizat-o pentru The Face in 1990 a organizat cativa ani in urma o expozitie dedicata, intitulata Fifteen (varsta lui Kate la acel moment...). Anume aceasta sesiune foto i-a lansat cariera de model. Ati mai vazut cu siguranta imagini, pe ici pe colo, dar LibertyLondonGirl a postat editorialul in intregime (daca nu sunteti inca familiarizati cu blogul ei, va invit sa o faceti - LLG lucreaza pentru o revista de moda, bloguieste incognito si scrie minunat!)

Intrebare-ntrebatoare

Zilele trecute, imi scoteam bijuteriile dupa o zi lunga si extenuanta la serviciu. Si, punandu-le frumusel gramada, mi-am dat seama ca par a fi nitel cam multe - doua bratari, lantisor cu pandantiv si margele de metal, un inel marisor, cercei, asta fara a numara inelul de logodna si cele doua bratari pe care le port permanent pe mana dreapta. In apararea mea pot sa zic ca lantisorul si margelele erau sub rochie, ascunse de privirile celorlalti, deci nu aratam chiar de parca as fi dat o spargere la magazinul de bijuterii ;)

Ma gandeam sa va intreb cam care e limita tolerabila - cam cate piese purtati impreuna? E de prost-gust sa porti prea multe bijuterii sau e ceva ce depinde strict de context, tinuta, stilul purtatoarei si modul in care le combina?

PS: va rog sa observati cerceii cu bufnite (v-am zis eu ca am o problema :)) si restul mini-gradinii mele zoologice :)

Personale

La sfarsitul saptamanei rastrecute am luat-o, dupa bunul nostru obicei, la drum. Am impachetat bagaje pana in penultima secunda, cand il adusesem deja la fierbere pe sot si la disperare pe mine (nu, nu am purtat nici doua-treimi din hainele carate dupa mine...), am luat cadouri si reviste si carti pentru drum lung si ne-am pornit spre Ro/Md, cu scopul de a o vedea pe vara-mea casatorindu-se. Am avut parte de-un concediu scurt, dar plin de oameni dragi si interesanti, discutii lungi si datatoare de optimism si inspiratie, locuri si intamplari frumoase.


Prin tunelurile din Serbia.

Partenerul de drum numarul 2 ;)

Ce idei de editoriale de moda mi-a dat ceata, intalnita mult-prea-des in drumul nostru...

Miki, motanul, contra echipei canine!

Cine-i acel tanar catel, care crede inca naiv ca el ar fi stapanitorul curtii? Eu sunt motan de oras, mutat la tara si stapanesc si casa si curtea si toti oamenii din imprejurimi. Eu sunt stapanul, da?!

Una bucata Alexandra, proaspata sotie si draga de sor-mea :)

Alexandra numarul II, botul de doi anisori si cu mai multa energie decat patru maturi adunati.

La anu' voi concura pentru aparitia in urmatoare campanie "Got Milk", caci presimt ca am mari sanse de castig! In plus, eu sunt fata cuminte si beau lapte cu miere pregatit de tati, dar tu si cu mami ati fost tare rele asta-noapte de-ati stat, din nou, pana la patru dimineata la taclale in bucatarie!!

Si pe langa toate intamplarile astea frumoase, am mai avut placerea de a le cunoaste, in sfarsit, pe viu pe cateva bloggerite dragi la tweetchicmeet-ul intamplat vinerea trecuta. Am fost cinci - eu, Paula Negrea (care-a si fost cu initiativa si organizarea si-i multumim mult pentru toata bataia de cap pusa la cale cu scopul de a ne intalni :), Andreea-DaDa, Alexandra Ivan si Anna-Cinnamon&Coffee, care ne-a si "imortalizat". Sper ca data viitoare vom fi mai multe si cu mai mult timp la dispozitie (mai ales noi, expatele :D)

Vio-vio-violet

Cand ne trezim cu juma' de ora dupa ora la care trebuia sa fim deja in dus, intarziem la serviciu, nu ne incape fusta neagra ingusta, incercam a doua fusta neagra dreapta si vedem ca i s-a descusut fermoarul (si se vede!), imbracam ultima noastra sansa (adica fusta neagra closata, cu talie inalta) si ce mai nimereste sub mana. Ne asortam pantofii cu jacheta, caci e tarziu si nu ne duce mintea de altceva (e 7.20 si in zece minute incepe ziua de munca si taxiul nu mai vine si sotul doarme dus si il invidiem din rasputeri!!!), aruncam telefonul in geanta, alaturi de 1001 de ace-brice-baterii, trezim sotul sa-l intrebam daca are cheia de la apartament, il pupam, tacanim pe scari cu tocurile, speriind vecinii si... ajungem la timp la serviciu... (de ce tot timpul asta folosim pluralul? 1. ca mai e si autopilotul in joc, ala care stie sa miste corpul cand mintea inca doarme dusa si 2. presupun ca nu sunt singura care se regaseste diminetile in asemenea situatii ;)

Rezultatul


Si pantofii violeti :D


Si acum, recunoasteti, scoateti la iveala adevarul - cate dintre voi se recunosc/regasesc in randurile de mais sus?!

De weekendul asta

Deoarece trebuia sa tai din legatura deja aproape ombilicala cu laptopul si internetul, deoarece am noroc de-o jumatate minunata care si-a propus sa ma rasfete la maximum cu un weekend la mare, deoarece era ajunul zilei mele de nastere, deoarece ne doream sa fugim din oras si "sa schimbam aerul", deoarece...

Am luat-o la drum cu cer senin si mult soare.



Apropiindu-ne de Cetinje, am dat cu ochii de Nor!



Norul a incercat sa se impuna, amenintator si negru.



Am zis sa-i acordam respectul necesar, iesind din automobil si admirandu-l in toata amploarea. Nu ne-a reusit, caci era prea mare



Din varf de munte, de sub Nor, am privit Budva.



Si am reusit sa-i fugim din cale, gasind salvare la marea cea orbitor de albastra.



In final, ne-am refugiat pe un balcon cu o vedere categoric indecenta :D, parte din meniul numit "week-end romantic" :)

Escapism

E evident, nu? Vreau o vacanta, de preferinta una pe taramuri mai insorite si calduroase. Sa iau dejunul pe balcon cu vedere la mare sau pe o terasa ce da spre o plaja mica si pustie, sa ma joc cu valurile de la picioarele mele, sa ma plimb, afundadu-mi picioarele in nisip sau frigandu-ma de un pavaj mancat pe-alocuri de vreme, sa mananc peste si scoici pregatite pe foc de lemne, respirand miros sarat de valuri. Cartile citite pe plaja, inghetata si cafeaua cu gheata aduse de persoana draga mult-prea-grijulie, muzicanti cantand in noapte, biserici si cetati oglindindu-se-n apa, strajuite de stanci si brazi... Clar, am nevoie de-o vacanta :)