Exista haine care o sa te insoteasca o viata. La asta ma gandeam privind colectia Jil Sander, semnata Raf Simons. Sunt, aparent, simplitatea dusa la extrem.
Aparentele insa ascund, din cate imi dau seama din imagini si tinand cont de reputatia casei, un croi dus la perfectiune si o eleganta intrinseca, purtabila si adaptabila oricarei varste.
Daca e sa ma iau dupa asa-zisul meu stil personal (sau dupa preferintele artistice, in general), nu sunt o adepta a hainelor intelectuale, pentru care nemtoiaca Jil a devenit cunoscuta. Hainele reprezinta, pentru mine, mai curand emotii, stari de spirit, imagini trecatoare pe care incerc sa le redau sau roluri pe care incerc sa mi le asum. Imbracatul, in cazul meu, nu este un exercitiu intelectual si ma gandesc mai putin la ce reprezinta haina in sine decat la ce reprezinta acea haina in corelatie cu mine (subiectul
de ce ne imbracam intr-un fel anume ma intereseaza de mult timp, poate o sa si scriu despre, cand o sa ma simt mai elocventa). Faptul ca a doua parte a colectiei si-a purtat inspiratia de la creatiile unui ceramist francez la mini-explozia dirijata de forme si volume, pastrand o paleta restransa de culori, reprezinta, indraznesc sa zic, un argument in favoarea faptului ca deciziile pur rationale de creatie, nu pot fi separate de o bucurie pur emotionala in fata unui obiect adus aproape de perfectiune.
Cateva recenzii si mai multe informatii: pe
On the Runway,
NY Times direct si
WWD.
Imagini: WWD.
