Revista germana Brigitte a anuntat, cu ceva timp in urma, ca va renunta la colaborarea cu modele si va selecta femei adevarate, ca mine si voi, pentru editoriale de moda. Primul numar in acest format a aparut de curand si internetul deja vuieste de comentarii. Iar cu doar cateva zile in urma au inceput sa apara primele imagini dintr-un mult-anticipat numar al revistei americane V, dedicat in intregime modelelor de marimi mai putin standarde (asa-numitele plus-size).Promovari ale unei schimbari sociale si de atitudine fata de directia editoriala si imaginea femeii sau simple decizii de marketing, menite sa favorizeze editiile in perioada de criza, facandu-le sa arate creative, inovatoare, in pas cu vremea si democratice/accesibile unui cerc larg de cititoare?
Adevarul e undeva pe la mijloc - Anna Wintour, the editrix, a fost surpsinsa descriind intr-un interviu din 2009, locuitorii unui stat drept "mici case". Karl Lagerfeld, tot parca prin 2009, a comentat acid "No one wants to see curvy women" si "You've got fat mothers with their bags of chips sitting in front of the television and saying that thin models are ugly", ca reactie la declaratiile editorilor Brigitte. Cateva fete au murit pe parcursul anilor din cauza regimului de viata restrictiv necesar unei cariere in mediul size-zero. Iar Monsieru Loboutin ar vrea ca picioarele papusii Barbie sa fie mai "gratioase", in conditiile in care Barbie e departe de modelul unei femei adevarate. Unul dintre momentele culminante ale discutiei, moment ce nu a avut, se pare, consecinte palpabile imediate a fost incercarea unor comitete de organizare a saptamanilor de moda de a solitica certificate medicale pentru modelele angajate, dar si scrisoarea Alexandrei Schulman, redactor-sef al Vogue UK, catre casele de moda, de a trimite haine de marimi mai mari pentru editoriale. La aceasta am putea adauga si editia franceza a Elle, cu vedete nemachiate si nephotoshopate pe coperta, dar si discutia despre un proiect de lege privind limitele in care poate fi aplicata retusarea si modul in care ar trebui anuntati cititorii despre aceste interventii.
Intrebarea deceniului ar fi care-s femeile alea adevarate? Si vrem noi, in calitate de consumatoare-cititoare de reviste de moda sa le vedem in paginile unor editoriale de moda? Modelele nu sunt si ele, intamplatoro-biologic, femei adevarate? Dar cat de reprezentative sunt ele, asa transparente si subtiri, pentru mare majoritate a femeilor? Daca e condamnabil sa promovam un regim de viata nesanatos fotografiind fete mult-prea-tinere si mult-prea-slabe in haine pe care, iarasi, marea majoritate, nu si le poate permite, de ce am considera la fel de sanatoasa promovarea unei imagini opuse, a unor femei la limita obezitatii? Initiativa Brigitte poate parea cea mai acceptabila in aceste conditii, dar daca cumparam reviste, zice-se, pentru evadare si visare, ce vrem sa vedem cu adevarat, noi, targetul? Imaginile de mai sus demonstreaza ca poti crea pictoriale de moda atragatoare, glam si interesante lucrand cu femei obisnuite, a caror activitate profesionala e departe de industria modei, dar profesionalismul unui model nu se cuantifica doar in frumusete si fotogenie, nu?
Moda nu se poate lauda cu exces de democratie, iar o industrie care isi castiga existenta exploatand (si formand) imagini corporale, nevoi de cumparare si 'nspe mii de colectii pe an, colectii ce trebuie sa se vanda, nu va putea evita nici discutii, nici critici referitor la modul in care gestioneaza imaginea femeilor intr-o societate. Dar suntem si noi participante - au trecut vremurile cand ceea ce servea o revista de moda drept trendy si hip era litera de lege. E posibil ca perioada de criza resimtita de presa glossy sa ofere mai multe modalitati de influenta din partea cititorilor asupra continutului si deciziilor editoriale.
Intrebarile si discutiile generate de aceste initiative (Brigitte, V Magazine, Glamour) s-ar putea sa nu se rezolve printr-un simplu pictorial foto, dar ar putea sa fie semnele unei schimbari (fie aceasta naturala sau fortata). Credeti ca se va modifica imaginea femeii (acea femeie-tip, blonda, subtire, sexy, aproape androgina) promovata de reviste? Isi au loc actiuni de "democratizare" si care-ar fi acestea? Ati vrea sa vedeti mai multe femei obisnuite, iesind din tiparelor unor masuri perfecte, standard? Inclinati spre escapism sau preferati o redare relativ veridica a starii de fapt in paginile unor publicatii de moda? Si cand o sa acceptam ca oamenii vin in tot felul de marimi si volume si atat un 34 cat si un 44 pot arata bine pe o persoana sanatoasa, relaxata si sigura de ea?
Noua editie Brigitte a trecut mai putin observata deocamdate in .ro, dar s-a scris deja despre editorialul revistei V si problematica plus-size:
Roxana Voloseniuc, pe blogul personal
AloModa
Adina Necula pentru Hotcity
Ceimbraciazi
LE: Paula Negrea
Imagini: nymag si alomoda.
1 comments:
Nu sunt de acord cu promovarea unei siluetelor supraponderale, pentru ca in primul rand nu e sanatos sa fii asa si nici din punct de vedere estetic nu e flatant. As vrea totusi sa vad prin reviste fete care poarta masuri intre 34 si 40, maxim 42, persoane care arata bine, se simt bine, sunt sanatoase. Cred ca pozele ar iesi bine, pentru ca e foarte importanta atitudinea modelelor si maiestria fotografului. Tot ce e dus la extrem strica.
Trimiteți un comentariu