Asta e unul dintre cele mai frumoase lucruri vazute in ultimul timp. Induiosator, fara a mi se parea siropos, sincer si readucator de speranta si dragoste de viata. Fascinant. Simplu si extraordinar de frumos filmat - strazile Parisului postbelic, lumina si umbra, miscarea copiilor si scena finala. Mi-am amintit de propria-mi copilarie si de incantarea si bucuria si magia starnite de diverse momente. Copiii chiar stiu sa traiasca in prezent, fie el bun sau rau, nu vi se pare, sa ia tot ?
E un film pentru copii din 1956 si ceea ce am reusit sa gasesc pe youtube e o varianta prescurtata, pelicula originala avand peste jumatate de ora. Priviti, totusi, filmul, zic eu ca ar putea fi un sfert de ora petrecut cu folos :)
PS: Memoria mea vizuala imi sugereaza ca in cel putin doua spoturi publicitare din ultimii ani ar putea fi citita o influenta/inspiratie din Balonul Rosu.Voi ce ziceti?
E un film pentru copii din 1956 si ceea ce am reusit sa gasesc pe youtube e o varianta prescurtata, pelicula originala avand peste jumatate de ora. Priviti, totusi, filmul, zic eu ca ar putea fi un sfert de ora petrecut cu folos :)
PS: Memoria mea vizuala imi sugereaza ca in cel putin doua spoturi publicitare din ultimii ani ar putea fi citita o influenta/inspiratie din Balonul Rosu.Voi ce ziceti?
0 comments:
Trimiteți un comentariu