Locuri

Dupa doua luni de deplasare si doua zile in masina, in drum spre casa, nu ma pot declara prea odihnita, in schimb sunt extrem de multumita. O fi fiind Muntenegru tara adoptiva, dar anume aici ma simt in prezent acasa, alaturi de persoana draga.
Oricum, am parte in ultimul timp de multe locuri, drumuri si oameni.
O sa va plictisesc putin cu multe fotografii din ultima luna. Majoritatea sunt contraindicate celor care inca nu si-au luat concediu. Au capacitatea de a sterge orice dorinta de munca, instantaneu si irevocabil. Sunt interzise si celor care de-abia s-au intors din concedii pe taramuri straine si inca viseaza sa prinda primul charter spre o insula exotica, mai ales cand pe birou s-au format munti de hartii si dosare. Intr-un cuvant, prea multe imagini cu mare, soare si locuri frumoase

Muntenegru (Sveti Stefan-terasa restaurantului Langusta), vreo luna in urma, singurul weekend la plaja din vara asta. Mda, acum chiar ca vreau sa fug din fata calculatorului, in directia marii ;)






Viena m-a intampinat in aeroport cu multe ceasuri.



Am tras o fuga pana la Albertina lunea trecuta, intre doua intalniri si treburi administrative.




Croatia am vazut-o mai mult din masina, dar am decis amandoi ca vara viitoare trebuie sa ne facem un “plan de atac” si sa o vizitam ca la carte. Am pornit la drum sambata dimineata, din Graz, am traversat toata Slovenia pe autostrada (Maribor-Ljubljana) si am iesit la Rijeka. De acolo puteam sa luam un vapor pana la Dubrovnik sau sa iesim pe autostrada, dar, inarmati cu harti si gps, am preferat pentru mare parte a drumului varianta mai lunga si mult mai frumoasa a soselei de pe coasta.




Pe autostrada spre Split.


Split s-a dovedit a avea o istorie fascinanta si un oras vechi superb, ce merita mai mult decat cele doua ore pe care i le-am putut dedica. Orasul medieval a fost construit pe baza palatului Imparatului roman Diocletian din secolul IV, care e si una dintre cele mai bine pastrate constructii de acest tip. Antichitatea, evul mediu si modernitatea s-a impletit in mod perfect, alaturand mici magazine de muzica clasica si ziduri vechi de secole, piete de peste si turisti de pe multe meridiane, cladiri renascentiste si locuri de rugaciune pentru musulmani. Si ceea ce imi place cel mai mult, nu e doar o colectie de ziduri semiruinate cu importanta istorica, ci un oras viu, ai carui locuitori isi cauta de vietile lor, insirand rufe la uscat si crescand flori la geamuri.

Statuia calugarului din Nin si eu, incercand sa-I imit pozitia.



Rosu, alb si albastru ;)



Am luat feribotul de la Ploce la Trpanj, pentru a evita Bosnia (exista un coridor teritorial al Bosniei, cu o mica iesire la mare, acum se construieste un pod anume pentru a scuti calatorii de prea multe granite, dar mai e pana la finalizare). Desi am regretat decizia, trebuind sa asteptam vreo trei ore si ceva, calatoria in sine a fost foarte placuta, iar peninsula – pitoreasca si linistita, cu livezi de maslini, mici podgorii si casute inconjurate de flori, imprastiate printre dealuri.



In Dubrovnik nu am mai avut timp sa intram (si asa am ajuns acasa in Podgorica la aproape unu noaptea), dar am facut un popas, pentru a ne delecta cu peste si raci de mare la lumina lumanarilor J




Intrebarea e cum sa ma concentrez dupa toate peripetiile astea la treburile de serviciu? Ma consolez cu gandul ca sambata iarasi o luam la drum, de data asta spre Romania si Moldova, asa ca incerc sa tin piept hartoagelor de pe birou si rafalei inevitabile de email-uri si telefoane. Totusi, incep tot mai des sa visez la o casa ratacita pe malul marii, unde mi-as bea cafeaua de dimineata pe nisip si as adormi, leganata de sunetul valurilor. Sa-mi fie iertat romantismul asta de mijloc de saptamana de lucru, dar viata pare altfel vazuta de pe malul marii, hehe J

Voi pe unde v-ati facut sau va faceti concediul anul asta?