Imaginile sunt adorabile (desi, dupa hiperutilizarea a cuvantului "adorabil" de pe retelele sociale, acesta si-a pierdut semnificativ din impact). Simple, emotionante si de impact. Si ma simt extrem de tentata sa adopt cativa dintre prietenii lui Sharon pentru propriul apartament. O bufnita? Un papagal? Sau amandoua, plus puiul de girafa? Mai multe, aici. Am gasit si un mini-reportaj pe Etsy dedicat fotografului ce surprinde sedinta foto cu girafa.
luni, 6 septembrie 2010
Obiectele dorintei
duminică, 5 septembrie 2010
Manolos
Va veni ziua cand voi intra in posesia unei perechi de Manolos, va veni cu siguranta! (promit!) Doar ca acea zi nu va fi anul acesta, cel putin din considerente practice - cand stii ca urmeaza sa te dublezi in volum, investitia intr-o pereche de pantofi inalti nu mai pare intr-atat de atragatoare. Promit insa sa ma readuc pe drumul cel bun la anu' (cum vi se pare ideea de tanara mamica iesita la plimbare cu bebe in carucior si o pereche de Manolo Blahnik de 8 cm? Ridicola sau amuzanto-chic? ;)
Pentru cele dintre voi care nu se vad plasate in fata dilemei practic - frumos si NEpractic si (norocoaselor! :)) au mana tare la a plati cateva sute de lire sterline sau euro pentru o pereche de pantofi, va propun sa aruncati un ochi peste pantofii Manolo Blahnik, creati pentru si vanduti in exclusivitate in magazinul Liberty din Londra. Perechile create exclusiv sunt executati din piele si materiale textile Liberty, in printuri fanteziste si foarte atragatoare (oare sunt singura care imi imaginez o tinuta compusa din diverse imprimeuri - una dintre rochiile de inspiratie retro Prada sau LV, purtate cu Manolos pentru Liberty?!)
sâmbătă, 4 septembrie 2010
Campanii de toamna: Miu Miu & Prada
Miu Miu, un promo foarte tonic si tineresc. Prada - sexy, misterios si extrem de modern, in ciuda (sau datorita ;) nou-descoperitelor "curbe" si a coafurilor complicate. Adauagate in "Favorite", fara indoiala.
Labels:
campaigns 2010,
fashion advertising,
fw 2010,
miu miu,
prada
vineri, 20 august 2010
De-ale mele
Nu ma pricep sa cumpar pantaloni. Mai bine zis, ma pricep sa identific ce-mi sta bine si ce nu, dar rar (rar de tot) gasesc modele care chiar sa satisfaca toata cerintele. De la un timp, aproape ca m-am lasat pagubasa. O pereche de pantaloni prost croiti reprezinta o amenintare mai mare la adresa increderii in sine decat cinci editoriale cu modele trase prin inel (modelele sunt modele si sunt departe si nitel ireale, pantalonii prost croiti imbracati pe o silueta indepartata de ideal sunt aici - tangibili si tragic de reali in reflexia oglinzii din cabina de proba).
Acum, in schimb, nu am de ales. Acum pot sa ma fofilez, purtand cam toate hainele mele obisnuite, dar ultimele luni de graviditate (adica perioada in care voi fi in stadiu maxim de expansiune corporala) vor coincide cu lunile reci ale anului. Desigur, m-am gandit la solutia rochiilor-pulovere, fustelor tricotate purtate cu camasi barbatesti etc., dar pantalonii vor fi necesari. Si nu, nu vrea sa traiesc in costume sportive, cum am vazut ca se mai practica. Blugii nu imi mai sunt comozi si nici un magazin nu pare sa ma alinte cu ceva comod, care sa nu-mi stranga prea tare abdomenul. Inteleg perfect ca gravidele au lucruri mai importante pe cap decat stilul si aparentele, dar eu sunt o gravida problematica si imi doresc o pereche de pantaloni care sa adie macar a tendintele sezonului toamna-iarna 2010-11, daca tot nu am ocazia sa le experimentez in forta maxima iarna asta :)
In septembrie, ar trebui sa ajung vreo zi prin Bucuresti. Unde ma duc? Unde am sanse sa gasesc pantalonii de vis pentru gravidute alintate :) Idei? :)
joi, 19 august 2010
Pur vizual: Natalia II
Nu m-am putut abtine si am postat o multime de imagini din ceea ce pare sa fie un editorial din Harper's Bazaar (gasit pe modelcouture, fara mai multe detalii - luna? fotograf? - de cunoasteti mai multe detalii, dati-mi de stire!). Natalia e adorabila. Nu prea sufar de "adorari ale modelelor", dar o ador pe Natalia, fara doar si poate. Click-click-click!
luni, 16 august 2010
Munkacsi
In week-end, am (re)descoperit un fotograf. De fapt, i-am memorizat in sfarsit numele si i-am retinut, pe fuga, cateva date biografice. Cateva fotografii le aveam deja in "banca" memoriei (memoria mea vizuala pare a fi mai bine dezvoltata decat capacitatea de a stoca nume si denumiri, asa ca adesea ma fac de rusine stand de vorba cu persoane pe care habar n-am cum le cheama, desi imi arata uimitor de cunoscute :).
Fotograf german, de origine evreu din Ungaria, Martin Munkacsi si-a cultivat un stil si o reputatie in calitate de fotograf sportiv, dar si de fotoreporter pentru cateva reviste germane. Dupa 1933, cand Hitler & co au venit la putere si au inceput sa curete societatea in stil antisemit, Munkacsi a plecat in Satele Unite, unde a ajuns, suficient de repede, sa primeasca o oferta din partea Harper's Bazaar.
Fotografia de moda nu era nici pe departe atat de diversa si dimanica precum o stim noi, iar Munkacsi a fost unul dintre cei care au contribuit semnificativ intru schimbarea ei. A profitat de formatul compact al aparatelor foto si a scos modelele din studiouri, pe plaja, pe strazi, plasandu-le in situatii cat mai naturale. Fetele imortalizate de catre fotograful nostru au incetat sa fie doar glam - reci, distante si pline de clasa. Au prins viata, au inceput sa se miste, sa faca sport si sa emane dinamism si naturalete.
Si preferata mea - trei baieti surprinsi pe malul lacului Tanganika, in Liberia... Nu ii voi face niciodata concurenta lui Cartier-Bresson, care tine fotografia aceasta deasupra biroului, dar recunosc ca as vrea si eu un print similar, pentru doza zilnica de admiratie fata de minunile fotografiei.
All is vanity sau cateva iluzii optice
Nu ma pot lauda cu descoperirea similitudinilor si aluziilor acestor imagini, dar acest fapt nu le face mai putin interesante, nu-i asa? :)
Prima imagine - o lucrare de Charles Allan Gilbert, denumita "All is Vanity". O femeie (foarte "Gibson Girl", de altfel - unul dintre idealurile feminine ale epocii) se priveste in oglinda. Cu ajutorul elementelor decorului si personajului, oglinda se transforma in imaginea stilizata a unui craniu.
Desenul s-a dovedit extrem de popular si a fost raspandit in nenumarate copii, ilustrate si referinte in creatiile altor graficieni sau fotografi. Printre ele, si reclama la parfumul Poison (Dior), din 2002, fotografiata de Vincent Peters. (Cea de-a doua imagine apartine fotografului Nels Isralson, e din 1992, este, de asemenea inspirata de "All is Vanity", reluand iluzia optica. Se pare ca fotografia a servit, la randul sau, drept inspiratie pentru reclama Dior.)
In cel mai dulce stil postmodernist, o imagine creata cu scopul de a denunta un "viciu", se transforma in promovarea comerciala a acelui viciu - o "otrava", un parfum scump si complex, poate ca unul dintre cele mai sugestive si efemere exemple ale sus-amintitului viciu. Ma fascineaza caile pe care le alege industria frumusetii si a modei (personificare a vanitatii :)) pentru a-si face mesajul auzit. Desigur, ar mai fi de gustat multe detalii (craniul si parfumul "Poison", atmosfera de budoir si femeie care se pregateste pentru venirea amantului etc.), dar va invit si pe voi sa contribuiti cu rastalmaciri ;)
Imaginile: via history of art.
Prima imagine - o lucrare de Charles Allan Gilbert, denumita "All is Vanity". O femeie (foarte "Gibson Girl", de altfel - unul dintre idealurile feminine ale epocii) se priveste in oglinda. Cu ajutorul elementelor decorului si personajului, oglinda se transforma in imaginea stilizata a unui craniu.
Desenul s-a dovedit extrem de popular si a fost raspandit in nenumarate copii, ilustrate si referinte in creatiile altor graficieni sau fotografi. Printre ele, si reclama la parfumul Poison (Dior), din 2002, fotografiata de Vincent Peters. (Cea de-a doua imagine apartine fotografului Nels Isralson, e din 1992, este, de asemenea inspirata de "All is Vanity", reluand iluzia optica. Se pare ca fotografia a servit, la randul sau, drept inspiratie pentru reclama Dior.)
In cel mai dulce stil postmodernist, o imagine creata cu scopul de a denunta un "viciu", se transforma in promovarea comerciala a acelui viciu - o "otrava", un parfum scump si complex, poate ca unul dintre cele mai sugestive si efemere exemple ale sus-amintitului viciu. Ma fascineaza caile pe care le alege industria frumusetii si a modei (personificare a vanitatii :)) pentru a-si face mesajul auzit. Desigur, ar mai fi de gustat multe detalii (craniul si parfumul "Poison", atmosfera de budoir si femeie care se pregateste pentru venirea amantului etc.), dar va invit si pe voi sa contribuiti cu rastalmaciri ;)
Imaginile: via history of art.
vineri, 13 august 2010
Dilemele pantofilor
Probabil ca incep sa imbatranesc. Si sa ma "demodez", incet si sigur. Fiindca incep sa caut in pantofi lucruri atat de plictisitoare ca si confortul. Nu mai vorbesc de frumusete - sunt pentru frumusetea imperfectiunilor si disproportiilor, pentru acel "jolie laide" care da caracter persoanelor si obiectelor , dar trebuie sa recunosc o mare taina - experimentele asupra pantofilor incep sa devina, in ultimul timp, intrucatva redundante. Par sa vad multiple clone Givenchy, platforme care mai de care mai incomode si tinte/sticlaraie pe post de elemente decorative, ceea ce face clasicele "barcute", constante si neschimbate, foarte atragatoare.
Mai conteaza oare daca o pereche este departe de standardele "clasice" de frumusete (proportii si, de ce nu, confort), daca sunt "la moda", anuntati cu sule si trambite, bine fotografiati in editoriale publicitare profesioniste si, mai ales, doriti? Ma refer la una bucata pereche de incaltari, ale caror imagini au inceput sa apara recent pe la diverse adrese. United Nude pentru Iris Harpen. Suficient de din-alte-dimensiuni, cu elementul soc prezent la datorie, sculpturali, atragatori si...
... uimitor de asemanatori cu pantofii semnati Alexander McQueen, din penultima sa colectie (sau ultima prezentata in timpul vietii?
sursa imagini
Mai conteaza oare daca o pereche este departe de standardele "clasice" de frumusete (proportii si, de ce nu, confort), daca sunt "la moda", anuntati cu sule si trambite, bine fotografiati in editoriale publicitare profesioniste si, mai ales, doriti? Ma refer la una bucata pereche de incaltari, ale caror imagini au inceput sa apara recent pe la diverse adrese. United Nude pentru Iris Harpen. Suficient de din-alte-dimensiuni, cu elementul soc prezent la datorie, sculpturali, atragatori si...
... uimitor de asemanatori cu pantofii semnati Alexander McQueen, din penultima sa colectie (sau ultima prezentata in timpul vietii?
sursa imagini
joi, 12 august 2010
miercuri, 11 august 2010
Intrebare-ntrebatoare
De ce va doriti sa fiti la moda?
Doamna "La mode" e foarte naravasa. Interzice, demite si reangajeaza conform propriilor capricii. Si daca e sa ii iei directivele drept litera de lege, risti sa-ti petreci zilele alergand dupa fleacuri in aparenta importante.
De ce moda si nu stil? De ce moda si nu gust sau individualitate? De unde dorinta aceasta neincetata de a fi "conform". Conform standardelor altora, viziunii celorlalti, gustului de grup, "cutiilor" chic concepute de altcineva (priceput la a evolua si prognoza comportamentul cumparatoarelor, fara indoiala). De ce, daca e sa apara cizme (?) de dantela, atunci jumatate de oras le poarta in doi timpi si trei miscari? De ce mi-e oarecum sa-mi port accesoriile cu tinte, dezinfectate de orice atitudine de revolta si "altfel"-ism prin (rere)reproducere?
De ce ati renunta sa fiti la moda?
De ce ati incerca sa fugiti de teatrul asta, de multe ori fascinant si imbatator, uneori ridicol, al vanitatilor si frumusetii (da, aparente! da, superficiale! da, extrem de satisfacatoare!). De ce ati renunta la a va lasa duse de valul hainelor care sa atraga atentia asupra voastra si asupra a ceea ce aveti de trasmis celor din jur.
Imagini: Harper's Bazaar septembrie 2010, Allure august 2010, ambele via citified
Doamna "La mode" e foarte naravasa. Interzice, demite si reangajeaza conform propriilor capricii. Si daca e sa ii iei directivele drept litera de lege, risti sa-ti petreci zilele alergand dupa fleacuri in aparenta importante.
De ce moda si nu stil? De ce moda si nu gust sau individualitate? De unde dorinta aceasta neincetata de a fi "conform". Conform standardelor altora, viziunii celorlalti, gustului de grup, "cutiilor" chic concepute de altcineva (priceput la a evolua si prognoza comportamentul cumparatoarelor, fara indoiala). De ce, daca e sa apara cizme (?) de dantela, atunci jumatate de oras le poarta in doi timpi si trei miscari? De ce mi-e oarecum sa-mi port accesoriile cu tinte, dezinfectate de orice atitudine de revolta si "altfel"-ism prin (rere)reproducere?
De ce ati renunta sa fiti la moda?
De ce ati incerca sa fugiti de teatrul asta, de multe ori fascinant si imbatator, uneori ridicol, al vanitatilor si frumusetii (da, aparente! da, superficiale! da, extrem de satisfacatoare!). De ce ati renunta la a va lasa duse de valul hainelor care sa atraga atentia asupra voastra si asupra a ceea ce aveti de trasmis celor din jur.
Imagini: Harper's Bazaar septembrie 2010, Allure august 2010, ambele via citified
Abonați-vă la:
Postări (Atom)