Rodarte Toamna-Iarna 2010

Mare parte din farmecul colectiei Rodarte toamna-iarna 2010-2011 se lasa descoperit doar privind imaginile in detaliu. Incerc sa-mi imaginez cum ar fi rochiile la atingere, cum s-ar aseza pe corpul meu, deloc model-istic, dar unul dintre marile dezavantaje ale urmaririi unei colectii de la distanta este anume lipsa contactului fizic cu hainele. Pana in momentul in care vom avea acces la piesele de pe podiumuri in mod direct, castigand dreptul de a le pipai, incerca greutatea si moliciunea, orice recenzie de colectie va fi intrucatva vaduvita.

Saptamana aceasta, am tot urmarit colectiile transmise online de la Saptamana Modei de la NY. Wang, Rodarte, Phillip Lim (in locul Proenza, site-ul carora parea sa sufere de prea multe probleme tehnice...), Calvin Klein, Isaac Mizrahi. Experienta s-a dovedit amuzanta si placuta (datorita echipei de "fashioniste" de pe twitter - Dada, Daiane, Anna, Adina, Adriana si toti ceilalti - schimbul de replici si comentarii acidulate, febra anticiparii, placerea de a sta de vorba cu persoane care-ti impartasesc pasiunile si interesele etc.) si edificatoare. Altfel arata hainele in miscare, alta poate fi impresia despre o colectie avand parte de tot setul de elemente puse la cale de organizatori (muzica, lumini, scena, chiar si front-row, pentru ceva picanterii mondene ;).

Intrebarile insa de-abia incep de-aici. Sezonul trecut, prezentarea colectiei p-v 2010 a lui Alexander McQueen a inovat, inclusiv prin transmisiunea online pe ShowStudio. Colectia va intra cu siguranta va intra in istoria modei, din motive bine-cunoscute, dar McQueen a "aprins fitilul", propunand un show "complet". Transmisiunea si modul in care a fost organizata (camerele pe scena, mari si vizibile, filmul cu Rachel Zimmerman in background etc) a facut parte din mesajul colectiei si din spectacolul in sine. Cel putin asta am banuit atunci si asta simt acum, comparand in retrospectiva. Transmisiunile de acum sunt exact ceea ce presupune cuvantul - transmisiuni. Fie gandite drept metoda aditionala de promovare in piata online, fie facute de dragul de a fi hip si in trend, de a prinde trenul inovatiei la timp. Nu sunt purtatoare ale unui mesaj aparte si nici nu folosesc prea mult bonusul adaugat al unui spectacol "televizat" in timp real, intr-un mediu atat de ofertant. Totul pare a fi mai mult business decat mesaj creativ, dupa cum si multe dintre colectiile vazute la NYFW au parut a beneficia de o contributie mai substantiala din partea stilistului, decat din partea designerului.

London FW v-a fi transmis in direct intr-o masura si mai mare. Si am senzatia ca nu e doar o "moda" de sezon, ci o schimbare de durata, cu efecte pe termen lung, a modului in care vindem, cumparam si privim moda. E de urmarit, in timp real, simtind alaturi umerii virtuali ai colegilor din front-row-ul internetului.

Ca sa lasam deoparte digresiunea mea poetico-analitica, propun sa ne intoarcem la Rodarte. Dintre toate prezentarile vazute online, Rodarte mi-a fost cea mai pe suflet, ca atmosfera si talent, desi nu s-a ridicat chiar la nivelul asteptarilor (sezoanele lor trecute au ridicat stacheta prea sus, se pare).

Prima mea reactie a fost "soft, gracious warrior", dar s-a dezmintit, partial, pe parcurs. Personajul colectiei nu e o luptatoare, cel putin nu in sensul general acceptat. Se lupta cu propriile vise, pe care le creste singura, intr-o gradina, printre flori. Surorile-designeri au fost inspirate de data aceasta de textilele mexicane si povestile despre lunatici (in engleza termenul suna mult ma placut "sleepwalkers" ;). Nu mi s-a facut pielea chiar de gaina, ca la primele doua prezentari ale surorilor Mulleavy, dar tot m-au "luat fiorii" la vederea combinatiilor minunate de printuri florale, in nuante de rosu, legginsilor si manecilor transparente, brodate, inserturilor crosetate, imprimeurilor retro, discrete, valurilor de pasteluri si texturi minunate (eat that, Hollywood, uite cat de bine pot arata culorile "nude" daca mai lasi satinul sa se odihneasca...).

Au facut, in mod evident, un pas necesar spre dezvoltarea conceptului Rodarte. Influentele intunecate din colectiile precedente deveneau deja repetitive.

Nu stau sa discut "purtabilitatea" pieselor, ma intereseaza mult prea putin in cazul dat. Personal, m-as aventura sa ies in strada purtand cateva dintre tinute, mai ales din partea a doua a colectiei, dar eu trec printr-o cautare de sine si stil personal. In plus, stau toata ziua cu nasul in bloguri, site-uri si carti de moda, asa ca nu-s chiar de incredere privind echilibrul stilistic si reguli despre ce si cum e purtabil sau nu. Drept bonus, as accepta cateva perechi de pantofi creati de Nicholas Kirkwood - o sa-i vedeti probabil la toamna in listele mele de Obiecte ale dorintei ;).

Colectia Rodarte pentru Target

Cand asteptarile sunt prea mari, riscul ca rezultatul sa te dezamageasca e si el destul de mare. Dupa colectia-capsula MQ Alexander McQueen pentru Target, vestea unei colaborari cu Rodarte a parut extrem de promitatoare. Rezultatul, in punctul meu de vedere, s-a dovedit a fi nitel plictisitor, nitel prea "safe" si reprezentand prea putin ceea ce as fi dorit de la o asemenea colaborare.
Colectiile-capsula pot fi contracte cu beneficii pentru ambele parti - producatorii/retailerii de haine accesibile, mass-market isi vad clientela diversificata, motivata sa cumpere (aici si acum), designerul poate combina un profit material simpatic cu posibilitati de promovare, cresterea brand-awareness-ului, studierea pietii si atragerea unor noi categorii de clienti, in special tineri, si catre piesele produse sub umbrela sa, la preturi "normale".
Nu am incercat sa caut studii de piata, dar banuiesc ca surorile Mulleavy si marca lor, Rodarte, sunt mai curand destinate unei felii inguste de public, cunoscator, into-fashion, admirator al pieselor complexe, cu poveste si filosofie create de ele. Deschiderea si, de ce sa nu o zicem?, beneficiul material oferite de colaborarea cu un retailer atat de puternic precum Target se poate dovedi o solutie de succes pe termen lung pentru o marca relativ tanara.
Dar colectiile-capsula sunt purtatoarele unor promisiuni fata de clienti - designerul accepta faptul ca standardele sale obisnuite de calitate (croiuri, materiale, finisaje) nu pot fi pastrate, facandu-se diverse compromisuri (unele, destul de dubioase din punct de vedere moral) pentru pastarea pretului accesibil si atragator, cumparatorii spera si isi doresc sa regaseasca macar o frantura din stilul creativ specific al marcii high-end cu care se asociaza producatorul mass-market. Creativitatea diluata si adaptata, desigur, unei mase cat mai mare de oameni.

Sunt fan Rodarte - cele doua surori au reusit de fiecare data sa-mi faca pielea de gaina prin frumusetea incredibila a pieselor create de ele, prin abordarea proaspata si povestile ce se lasa ghicite si prin folosirea intr-un mod aparte a unor materiale dificil de combinat. Rezultatul colaborarii cu Target ma lasa destul de indiferenta, desi contine destule haine pe care le-as proba intr-un magazin (chiar si fara magicul "Rodarte" scris pe etcheta) si, cred eu, chiar as scoate portmoneul sa platesc pentru vreo doua (cardiganele par interesante si rochia din a doua imagine, dar si cea galbena). Jachete de denim? Dresuri de dantela neagra? Incaltaminte tip Doc Martens? Rochii cu printuri "scheletice"? Sincer, nu cred ca era nevoie de o intreaga colaborare speciala pentru a ajunge la asa ceva.

Totusi, dezamagirile mele nu ajuta si nici nu supara pe nimeni, caci Target nu livreaza, in continuare, in Romania, din cate se pare. Eh, data viitoare ;)

imagini: nymag.

Prima campanie Rodarte

Pr tFS a aparut o imagine din ce pare a fi prima campanie publicitara Rodarte. Pe tFS parerile sunt impartite - ba ca imaginea alb-negru nu e potrivita brandului cunoscut pentru jocul fantastic de texturi si culori, ba ca fontul ar fi nereusit. Mie mi se pare o fotografie misterioasa visatoare si parca nitel ireala, iar daca tinem cont de imaginatia debordanta a pieselor Rodarte si povestile din spatele colectiilor, imaginea aceasta ar putea fi chiar foarte potrivita.

Inspiration

Diana Bobar ne promite numai bunatati pentru colectia viitoare: I’m thinking bondage, playfulness, sheer, contrast between leather and organza, shiny and rough, latex and wool. I’m thinking fitted, constructed dresses. Deja ma mananca palmele, de anticipare ;)

Pana apare insa, eu incerc sa imi rafinez simturile si ma afund in minunatiile Rodarte SS09, unde fiecare model pare sa poarte cate o mica piesa muzicala - poetica, dar deloc intamplatoare.

Imi plac texturile si jocul cu ele, imi place senzualitatea foarte specifica, mai putin erotica si mai mult aluziva, invaluita in matasuri semitransparente si impletituri diafane. Desi unele piese lasa destul de multa piele la vedere, modelele arata mai curand ca niste fiinte din alta lume, decat pamantence cu sange cald (probabil ca asta a si fost efectul dorit, colectia fiind inspirata din Star Wars).

Imagini - NY Mag.