Rodarte Toamna-Iarna 2010

Mare parte din farmecul colectiei Rodarte toamna-iarna 2010-2011 se lasa descoperit doar privind imaginile in detaliu. Incerc sa-mi imaginez cum ar fi rochiile la atingere, cum s-ar aseza pe corpul meu, deloc model-istic, dar unul dintre marile dezavantaje ale urmaririi unei colectii de la distanta este anume lipsa contactului fizic cu hainele. Pana in momentul in care vom avea acces la piesele de pe podiumuri in mod direct, castigand dreptul de a le pipai, incerca greutatea si moliciunea, orice recenzie de colectie va fi intrucatva vaduvita.

Saptamana aceasta, am tot urmarit colectiile transmise online de la Saptamana Modei de la NY. Wang, Rodarte, Phillip Lim (in locul Proenza, site-ul carora parea sa sufere de prea multe probleme tehnice...), Calvin Klein, Isaac Mizrahi. Experienta s-a dovedit amuzanta si placuta (datorita echipei de "fashioniste" de pe twitter - Dada, Daiane, Anna, Adina, Adriana si toti ceilalti - schimbul de replici si comentarii acidulate, febra anticiparii, placerea de a sta de vorba cu persoane care-ti impartasesc pasiunile si interesele etc.) si edificatoare. Altfel arata hainele in miscare, alta poate fi impresia despre o colectie avand parte de tot setul de elemente puse la cale de organizatori (muzica, lumini, scena, chiar si front-row, pentru ceva picanterii mondene ;).

Intrebarile insa de-abia incep de-aici. Sezonul trecut, prezentarea colectiei p-v 2010 a lui Alexander McQueen a inovat, inclusiv prin transmisiunea online pe ShowStudio. Colectia va intra cu siguranta va intra in istoria modei, din motive bine-cunoscute, dar McQueen a "aprins fitilul", propunand un show "complet". Transmisiunea si modul in care a fost organizata (camerele pe scena, mari si vizibile, filmul cu Rachel Zimmerman in background etc) a facut parte din mesajul colectiei si din spectacolul in sine. Cel putin asta am banuit atunci si asta simt acum, comparand in retrospectiva. Transmisiunile de acum sunt exact ceea ce presupune cuvantul - transmisiuni. Fie gandite drept metoda aditionala de promovare in piata online, fie facute de dragul de a fi hip si in trend, de a prinde trenul inovatiei la timp. Nu sunt purtatoare ale unui mesaj aparte si nici nu folosesc prea mult bonusul adaugat al unui spectacol "televizat" in timp real, intr-un mediu atat de ofertant. Totul pare a fi mai mult business decat mesaj creativ, dupa cum si multe dintre colectiile vazute la NYFW au parut a beneficia de o contributie mai substantiala din partea stilistului, decat din partea designerului.

London FW v-a fi transmis in direct intr-o masura si mai mare. Si am senzatia ca nu e doar o "moda" de sezon, ci o schimbare de durata, cu efecte pe termen lung, a modului in care vindem, cumparam si privim moda. E de urmarit, in timp real, simtind alaturi umerii virtuali ai colegilor din front-row-ul internetului.

Ca sa lasam deoparte digresiunea mea poetico-analitica, propun sa ne intoarcem la Rodarte. Dintre toate prezentarile vazute online, Rodarte mi-a fost cea mai pe suflet, ca atmosfera si talent, desi nu s-a ridicat chiar la nivelul asteptarilor (sezoanele lor trecute au ridicat stacheta prea sus, se pare).

Prima mea reactie a fost "soft, gracious warrior", dar s-a dezmintit, partial, pe parcurs. Personajul colectiei nu e o luptatoare, cel putin nu in sensul general acceptat. Se lupta cu propriile vise, pe care le creste singura, intr-o gradina, printre flori. Surorile-designeri au fost inspirate de data aceasta de textilele mexicane si povestile despre lunatici (in engleza termenul suna mult ma placut "sleepwalkers" ;). Nu mi s-a facut pielea chiar de gaina, ca la primele doua prezentari ale surorilor Mulleavy, dar tot m-au "luat fiorii" la vederea combinatiilor minunate de printuri florale, in nuante de rosu, legginsilor si manecilor transparente, brodate, inserturilor crosetate, imprimeurilor retro, discrete, valurilor de pasteluri si texturi minunate (eat that, Hollywood, uite cat de bine pot arata culorile "nude" daca mai lasi satinul sa se odihneasca...).

Au facut, in mod evident, un pas necesar spre dezvoltarea conceptului Rodarte. Influentele intunecate din colectiile precedente deveneau deja repetitive.

Nu stau sa discut "purtabilitatea" pieselor, ma intereseaza mult prea putin in cazul dat. Personal, m-as aventura sa ies in strada purtand cateva dintre tinute, mai ales din partea a doua a colectiei, dar eu trec printr-o cautare de sine si stil personal. In plus, stau toata ziua cu nasul in bloguri, site-uri si carti de moda, asa ca nu-s chiar de incredere privind echilibrul stilistic si reguli despre ce si cum e purtabil sau nu. Drept bonus, as accepta cateva perechi de pantofi creati de Nicholas Kirkwood - o sa-i vedeti probabil la toamna in listele mele de Obiecte ale dorintei ;).