duminică, 20 iunie 2010

Bloggerii, în primul rând

Dupa cum va promiteam, am pus la cale un guest-post - eu cu invitatia, iar Paula Negrea cu randurile bine cantarite despre bloggerii de moda din .ro, post Romanian Fashion Week. Si ceea ce are Paula a ne spune rezoneaza de minune cu ce am simtit la Iasi - cat mai avem de lucrat si crescut, ce cale interesanta, chiar daca grea si plina de provocari ar putea fi aceasta si ce oameni creativi si talentati are Romania (care nu, nu-i pacat ca-i locuita!). Si ca, desi noi, bloggerii, suntem uneori timizi, uneori hiperactivi si suparati, asta e "obiectul muncii" noastre - moda din Romania, chiar daca afectata de criza si trebuie sa invatam sa o tratam cu respect si profesionalism. Avem nevoie de ea, altfel nu ne-am fi transformat pasiunea intr-o ocupatie consumatoare de timp, nervi si, uneori, chiar bani. Iar cei care o fac la nivel profesionist, indraznesc a zice ca au nevoie de noi, chiar daca pe unii mai avem a-i convinge :)


Bloggerii, în primul rând



Din ambiţie şi cu multe bartere, femeia frumoasă (moda românească) a ieşit din casă, în 2010, în două locuri ce-i merită prezenţa: Clujul şi Iaşiul. Iar păcatul n-a mai fost că n-o vede nimeni. Ci că n-o vede cine trebuie.  

Dar de asta se vor îngriji atent, din toamnă, Laszlo Forray şi Ovidiu Buta, nici nu mă îndoiesc.
Cine a văzut-o a vorbit-o nu pentru cum ar fi de purtat cu mândrie pe stradă, ci pentru cum a „scăpat” de pe tocuri sau pentru cum s-a „trezit” goală, „apucată” de -o criză morală, sau pentru cum o Amalia, în lipsă de Năstase, şi-a refuzat-o vehement, din neştiinţă, pentru ca apoi să se sucească-n sentimente... 
Sau cam pe astea i le zice Google oricărui curios. 
Apropou, Google ăsta nu prea îi place încă pe bloggerii de modă. Ca urmare, omul de rând, poate doritor să afle ce se mai poartă şi cine i-ar mai merita atenţia, în afară de Botezatu şi Ciobanu, ajunge mai tot timpul în bălăriile unor site-uri de femei sau cotidiene online care relatează să n-adoarmă... nimic nou. Din lipsă de oameni de teren sau de oameni curioşi pe teren (jurnalişti le zice). 
Şi câte noutăţi ar fi de împărtăşit, numai bloggerii de modă ştiu. Sau... ei, în primul rând.

„Să ajungă şi moda să conteze, între toate”. Mă ţineţi minte cu miza asta, doar v-am supărat şi pus pe gânduri, la începutul anului.  Şi-o să vă pun iar, dragi bloggeri de modă. 
Vă scriu iar, acum, trecută prin jurnalism de business, prin comunicare, prin blogging, şi, cel mai relevant, prin management de cotidian online. Şi vă scriu aşa: aţi stat în primele rânduri ale show-urilor de modă din Cluj şi din Iaşi pentru că mişcarea asta e pe val „’n-afară”. 
Din poziţia voastră puteţi insinua cel mai natural decizii de cumpărare. Din poziţia voastră puteţi să creşteţi pofta pentru anumite piese, chiar să-i ajutaţi pe unii creativi să facă business.  
Numai că, spre deosebire de cum e „’n-afară”, voi nu aveţi încă nici un public restrâns, dar premium, cu superputere de achiziţie, nici un public numeros, cu superputere de gălăgie.Trebuie să asudaţi încă vreo cinci ani ca să vi-l construiţi.
De fapt, să luptaţi pentru ca tot mai mulţi români să ajungă să ştie mai mult de două sau trei nume de designeri români, respectiv mărci locale de modă cu adevărat merituoase. Să afle pe ce-ar merita să-şi cheltuiască mai isteţ banii şi să ajungă să poarte piese locale cu mândrie.
Asta dacă vă propuneţi ca blogurile voastre de modă să aibă un rost în modă.
Sigur, vă veţi lupta supranatural cu bună parte din media ca să ajungeţi să aveţi asemenea putere de conversie şi să treceţi, de fapt, podul, cu moda, spre stradă, traducând fandoselile şi inaccesibilul de la teve în ceva foarte uman, chiar gospodăresc. 

Dar nu mai bine vă văd eu, din toamnă, în primul rând al show-urilor ca bloggeri de modă ce relatează pentru cotidiene online sau pentru site-uri pentru femei? Lupta de care am amintit ar fi mai uşoară, lucrând deja pe un public de zeci de mii de internauţi. Dar în cunoştinţă de cauză.
Dacă vreţi să luptaţi, vă îndemn, deci, să încercaţi colaborări punctuale în presa mare. Şi, da, e de luptat pentru moda românească la ea acasă...

Imagini: prima - facuta de mine cu telefonul, in cea de-a doua seara de prezentari, a doua - Alomoda.

9 comments:

carola spunea...

Paula - indemnul de la final, acela de a lua calea site-urilor de femei (mari, serioase, platitoare de salariu) e incurajator, dar oare cate site-uri din astea pot exista pe o piata? Iar un cotidian online poate fi oare convins de necesitatea unui editor strict de moda? Care sa manance tendinte si colectii pe paine, straine si romanesti? sunt convinsa ca ar fi bloggeri priceputi care sa faca mutarea, dar oare exista si deschidere si intelegere din partea celor platitori de salariu?
In al doilea rand, nu as descuraja bloggerii independenti, care nu depind de corporatisme pentru a-si face treaba si sunt suficient de detasati de sistem pentru a se bucura de o oarecare libertate (spre bine sau spre rau). desigur, pe termen lung, asta poate fi calea cea mai interesanta si mai grea

Unknown spunea...

Ar trebui sa discutam mult mai atent chestiuni de scriitura, daca disecam rostul unui blogger de moda la un cotidian online sau la o comunitate de femei.

In munca lui acolo eu nu vad nicidecum review-uri de colectii, atentiune :) Ci subiecte foarte atente la nevoile publicului mare, needucat, dar educabil si cu mult apetit.

Carola, eu am incurajat si voi incuraja miscarea de responsabilizare, dar nu ca pe un job full-time, ci ca pe niste colaborari punctuale - pe relatari de la saptamanile modei, de exemplu.

Datele "problemei" le aseaza fiecare in parte unde crede ca i-ar fi locul, afcors. Tin pumnii!

Unknown spunea...

la aceasta editie am participat cu acreditare ca fashion editor la intrefete.ro fapt pentru care nu am scris nici o recenzie pentru alomoda ( acestea fiind acoperite de Adriana si Rodica )... am scris insa numeroase recenzii pt RFW 2010 pe intrefete.ro, articole ce nu au avut un nr f mare de vizualizi / feedback minim, din pacate. nu ma descurajeaza, cu timpul le voi prezenta acelor mii de cititoare/zi rand pe rand designerii romani, asa cum sunt ei: frumosi, talentati si merituosi

Unknown spunea...

Dada, eu cred doar ca ai uitat putin pentru cine scrii la IntreFete, de aici si numarul mic de vizualizari pe materiale care nu veneau, de fapt, in intampinarea a mai niciunei nevoi a cititoarelor tale... ;)

La redactie aveti des sedinte foto cu cititoarele site-ului. Profita si intreaba-le ce le intereseaza sa citeasca pe moda.

O sa ti se para copilaresti spre primitive raspunsurile, mai ca as paria, dar in viitoarele abordari (cu moda buna locala) care sa le satisfaca istet curiozitatile e si provocarea, nu?

Daiana spunea...

Paula, am recitit ce ai scris de vreo trei ori. Si sper ca am inteles (bine) cate ceva :) Apoi am adunat concluziile aici (http://daiana.sweetfancytreat.com/2010/06/jurnal-2.html) pentru a nu le inghesui intr-un comentariu...

Unknown spunea...

Go, lady, gogo! :)

P.S. Poate, cine stie, odata si odata o sa ajungem sa facem sedinte de sumar impreuna... d-alea cu polemica, in care ne gandim cum sa-i servim cat mai mijtou moda omului de rand, dupa nevoile lui.

carola spunea...

Probabil ca nu am "citit" eu bine intelesul ultimului paragraf, cel privind bloggerii "transformati" in editori.
Colaborari? da, desigur, cu beneficii bilaterale multiple (posibilitatea de a invata noi ritmuri, nevoi si scriituri - pentru noi, voci si abordari proaspete - pentru ei, drept exemplu). oare ce moda ar vrea sa guste cititorii/cititoarele de cotidiene? banuiesc ca nu cea pe care tinem noi neaparat sa o promovam intotdeauna sau cea pe care o consideram cu adevarat "revolutionara" si "calitativa".
parca-s prea multe mondenitati atasate modei romanesti. de fapt, la unele evenimente (khe-khe, BFW) moda este doar un pretext de bling-blinguri si "vedete". si nici o responsabilizare, oricat de iscusita si planificata nu va sterge nevoia de sclipici pe care o are o parte din public.
in momentul in care intelegem cat mai bine nevoile celor care nu sunt implicati direct in toata "nebunia" aceasta, invatam calea de a le trezi interesul. intuiesc ca exista riscul sa uitam pentru cine facem ceea ce facem, daca ne complacem doar in "materii inalte" si daca transformam treaba in rutina, ne citim intre noi, un cerc "mic" de vizitatori (cateva mii, cat are alomoda, sa zicem) uitam ca exista n noi posibili curiosi.
inca data trecuta, Dada a mentionat faptul vital al cunoasterii publicului, ceea banuiesc ca se subintelege e si nevoia de a-l creste si de a creste odata cu el, daca e sa vorbim strict de online.
cumparatorul, el e esential procesului. el e scopul, regele si judecatorul. daca reusim sa-l influentam, inseamna ca suntem buni de ceva

PS: nu ma simt suficient de coerenta asta-seara, desi am amanat deliberat raspunsul. e musai de o masa mare la verona, cu discutii si dezbateri si tot tacamul :)

PPS: excelenta interventia, Daiana!

carola spunea...

PPPS: uitasem - am constatat si noi (eu si Dada) ca e loc de mai mult si mai bine de pe urma unei acreditari la un asa eveniment. daca ne mai ducem (daca ne mai cheama :)), poate incercam si altceva pe langa/in loc de clasicele cronici de colectie ;)

Unknown spunea...

În speranţa că am lucrat la ambiţ pe cine era nevoie şi că am mai şi risipit din aerele cui era nevoie, să aveţi simţ brici de observaţie, clar în gânduri şi-n atitudine şi spor la scris cu rost, dragii mei bloggeri de modă!

La sfârşitul verii, #chicmeet cu cine pofteşte, pe-un acoperiş, hehe.

Trimiteți un comentariu