"Sunt tot pe carare." Toata viata, zi de zi, invat si ma schimb. Ma dezamagesc, in mine si in ceilalti, si invat, concomitent, sa o iau mai usor, sa ma detasez si sa privesc lumea nebuna-nebuna-nebuna din jurul meu cu o ironie filozofica si binevoitoare.
Dar nu imi reuseste decat arareori. Clocotesc de nervi si furie, ma deprim si ma lupt cu demonii proprii zilnic. Demonii nu sunt nici pe departe atat de negri pe cat par. Mai curand lipsiti de merite si inducatori de rusine. Isi scot capul sau invart coada de dupa paravanul iluziilor despre propria persoana. Daca nu e sa avem o parere buna despre noi, putini o sa o aiba, asa ca na autoamagim zi de zi. Fie aparem in ochii proprii mult mai buni, fie mult mai rai decat suntem in realitate. O binefacere pentru gradina zoologica din straturile de celule ale enecefalului.
Din cand in cand, merita sa prindem demonisorii aia de coada. Ii tragem la suprafata, in semi-obscurul constiintei. Depunem forta - nu le convine, sunt obisnuiti sa actioneze din straturi mai adanci si nevazute. Dar nu mor, ca vampirii, la lumina zilei. Ci iti rad in fata. Lenea, rautatea, prostia, iresponsabilitatea, egoismul patologic. E un buchet intreg. Constientizarea ii face mai slabi, dar nu ii alunga si nici omoara.
Constientizarea, insa, te trezeste la realitate. Iti aduci aminte ca nu esti decat unul dintr-o mie, unul dintr-un milion. Ca al´ de alaturi nu e nici mai bun si nici mai rau, dupa totalizarea finala, decat tine. Ca nu merita nici scuipat, dar nici depus pe un piedestal. Si ca defectele merita intelese/acceptate si chiar, intr-un fel, respectate, la fel cum si calitatile si virtutile - admirate.
3 comments:
Nu stiu de ce, dar am senzatia ca unii din demonii aia sunt verzi, nu?
it will pass!>:D<
@bogdani - :)) verzisori asa :)) si cu coada bifurcata :D
@nookie - multumesc, sper ;)
Trimiteți un comentariu