Adolescenta fiind, timida si maximalista, nu-mi placea cum se imbraca maica-mea. Era altfel, intr-o societate in care majoritatea erau standardizati. Chisinaul anilor '90, dar si cel al zilelor de azi, abunda de femei frumoase si ingrijite imbracate intr-un mare fel. Cu cele mai noi si scumpe haine, domnisoarele urmeaza, totusi, una si aceeasi cale.
Maica-mea era diferita, in mai multe sensuri. Maica-mea purta palarii, fuste plisate, brose-camee. Avea un stil putin retro, romantic si foarte feminin, adaptandu-si, cand finantele nu ii permiteau, garderoba in fel si chip. Croseta, cu o finete extraordinara, piese ce avea sa devina parti din rochii sau bluze. Cumpara pietre semipretioase de la vanzatorii din fata Teatrului Eminescu si isi facea bijuterii. Inventa, din te miri ce, agrafe de par si brose. Isi asorta palariile cu manusile si manusile cu posetele. Nu iesea niciodata nerujata din casa. Era o doamna, frumoasa, inteligenta, bine-educata, spirituala, cu o romana literara perfecta, datorata nu doar studiilor de filolog.
Eu nu eram capabila pe-atunci sa inteleg ce exemplu de stil se afla in fata mea. Caci maica-mea, chiar si intr-o rochie noua, ultimul racnet, arata intotdeauna natural si personalizat.
De-abia cu timpul am ajuns sa apreciez aceste lucruri. Mi-au ramas lucrusoare facute sau cumparate de ea si niste principii de viata. De la ea am preluat dorinta de a fi inconjurata de lucruri frumoase, dragostea fata de dantela si bijuterii deosebite. Nu mai am cum sa-i spun pe viu ca o inteleg si o admir pentru curajul de a fi o personalitate, de a fi ea insasi, cu toate cele bune si rele implicate de acest lucru, dar sper ca, intr-o buna zi, voi putea transmite si eu cate ceva altora.
Chiar si in cei mai negri ani, cand parintii mei erau pusi in situatia sa lupte pentru existenta intr-un Chisinau intr-o perpetua tranzitie, intelegeau si incurajau interesul meu fata de lucruri mai putin practice. Imi cumparau reviste de film sau moda, carti, bilete la film, incercau sa ma protejeze, pe cat posibil, de cinismul vietii. Si aceste lucruri, impreuna, desigur, cu multe altele pe care au reusit, constient sau inconstient, sa mi le ofere, sunt parte din ceea ce sunt eu acum...
Maica-mea era diferita, in mai multe sensuri. Maica-mea purta palarii, fuste plisate, brose-camee. Avea un stil putin retro, romantic si foarte feminin, adaptandu-si, cand finantele nu ii permiteau, garderoba in fel si chip. Croseta, cu o finete extraordinara, piese ce avea sa devina parti din rochii sau bluze. Cumpara pietre semipretioase de la vanzatorii din fata Teatrului Eminescu si isi facea bijuterii. Inventa, din te miri ce, agrafe de par si brose. Isi asorta palariile cu manusile si manusile cu posetele. Nu iesea niciodata nerujata din casa. Era o doamna, frumoasa, inteligenta, bine-educata, spirituala, cu o romana literara perfecta, datorata nu doar studiilor de filolog.
Eu nu eram capabila pe-atunci sa inteleg ce exemplu de stil se afla in fata mea. Caci maica-mea, chiar si intr-o rochie noua, ultimul racnet, arata intotdeauna natural si personalizat.
De-abia cu timpul am ajuns sa apreciez aceste lucruri. Mi-au ramas lucrusoare facute sau cumparate de ea si niste principii de viata. De la ea am preluat dorinta de a fi inconjurata de lucruri frumoase, dragostea fata de dantela si bijuterii deosebite. Nu mai am cum sa-i spun pe viu ca o inteleg si o admir pentru curajul de a fi o personalitate, de a fi ea insasi, cu toate cele bune si rele implicate de acest lucru, dar sper ca, intr-o buna zi, voi putea transmite si eu cate ceva altora.
Chiar si in cei mai negri ani, cand parintii mei erau pusi in situatia sa lupte pentru existenta intr-un Chisinau intr-o perpetua tranzitie, intelegeau si incurajau interesul meu fata de lucruri mai putin practice. Imi cumparau reviste de film sau moda, carti, bilete la film, incercau sa ma protejeze, pe cat posibil, de cinismul vietii. Si aceste lucruri, impreuna, desigur, cu multe altele pe care au reusit, constient sau inconstient, sa mi le ofere, sunt parte din ceea ce sunt eu acum...
2 comments:
Mi-ai atins sufletul cu articolul acesta.
you almost made me cry
Trimiteți un comentariu