Stiti cum e cand esti racit(a)? Nu ai chef de nimic, nu-ti gasesti locul, stai in pat si ii urasti tacut pe norocosii carora nu le curge nasul si care se pot bucura de vremea minunata de afara. Ca sa-mi mai diversific ocupatiile, m-am apucat sa rasfoiesc Vogue Fashion, carte pe care nu stiu de ce nu am ajuns sa o citesc niciodata cap-coada, dar o tin in teancul de langa pat, in speranta ca o voi asimila intr-un final.
Si la capitolul despre anii '40, dau peste niste citate din Vogue-ul acelor timpuri (anii 1941-42). Am avut un adevarat moment de deja-vu - ma refer la toate articolele despre criza economica, "tighting our belts", "recessionsta" si alte alea: "Dressiness is demode. It looks wrong to look wealthy. Understatement has a chic denied to overemphasis" (p. 64-69). (Va mai amintiti de asta?)
Razboiul prespunea multiple restrictii, lucruri cu care nu am avut nenorocul sa ne confruntam. Industria lucra pentru razboi, majoritatea produselor de prima necesitate erau distribuite pe baza de cartele (din aceeasi sursa aflu ca imbracamintea avea o cota egala cu a margarinei), multe femei trebuia sa lucreze, atat timp cat sotii erau plecati sa lupte peste mari si oceane.
Situatia nu este in totalitate comparabila cu cea din ziua de astazi, cand plangem ca, brusc, trebuie sa traim din banii pe care ii castigam, fara iluzia creditelor bancare, iar panica amplifica sau modifica starea reala a lucrurilor, dar tinand cont de cati oameni si-au pierdut locurile de munca, sper sa nu fie nimeni nevoit sa ajunga la "Diluting just the last bright drop of nail varnish for just one more application. Being sparing woth face-powder and as cunning with face-cream, working one tiny dollop into the danger spots under the eyes, accross the brow"... (p. 70)
Totusi, indemnul general era unul legat de pastrarea demnitatii. Oamenii sperau ca razboiul se va sfarsi cu bine si isi asteptau soldatii chinuiti sa se intoarca acasa. Iar revistele de moda continuau sa produca coperti creative si interesante, un exemplu ce nu ar strica sa fie urmat si acum, indiferent de criza din buzunar sau din suflete...
Imagini: lookatme si myvintagevogue, pe flickr.
Si la capitolul despre anii '40, dau peste niste citate din Vogue-ul acelor timpuri (anii 1941-42). Am avut un adevarat moment de deja-vu - ma refer la toate articolele despre criza economica, "tighting our belts", "recessionsta" si alte alea: "Dressiness is demode. It looks wrong to look wealthy. Understatement has a chic denied to overemphasis" (p. 64-69). (Va mai amintiti de asta?)
Razboiul prespunea multiple restrictii, lucruri cu care nu am avut nenorocul sa ne confruntam. Industria lucra pentru razboi, majoritatea produselor de prima necesitate erau distribuite pe baza de cartele (din aceeasi sursa aflu ca imbracamintea avea o cota egala cu a margarinei), multe femei trebuia sa lucreze, atat timp cat sotii erau plecati sa lupte peste mari si oceane.
Situatia nu este in totalitate comparabila cu cea din ziua de astazi, cand plangem ca, brusc, trebuie sa traim din banii pe care ii castigam, fara iluzia creditelor bancare, iar panica amplifica sau modifica starea reala a lucrurilor, dar tinand cont de cati oameni si-au pierdut locurile de munca, sper sa nu fie nimeni nevoit sa ajunga la "Diluting just the last bright drop of nail varnish for just one more application. Being sparing woth face-powder and as cunning with face-cream, working one tiny dollop into the danger spots under the eyes, accross the brow"... (p. 70)
Totusi, indemnul general era unul legat de pastrarea demnitatii. Oamenii sperau ca razboiul se va sfarsi cu bine si isi asteptau soldatii chinuiti sa se intoarca acasa. Iar revistele de moda continuau sa produca coperti creative si interesante, un exemplu ce nu ar strica sa fie urmat si acum, indiferent de criza din buzunar sau din suflete...
Imagini: lookatme si myvintagevogue, pe flickr.
1 comments:
Interesant
Trimiteți un comentariu