Eu nu ma simt prea bine in blugi extra-largi, a la anii '70, dar Beth Jones, de la Vintage Society Girl ii poarta atat de relaxat si fain, incat ma motiveaza sa le mai ofer o sansa. Mi-am inscris deja pe lista de cumparaturi dorite (necesare!!) un cardigan in stilul celui din imagine - larg, lung, croit cu un exces de material in fata pentru volume si falduri interesante, amintind de un poncho. Mi se pare un obiect foarte versatil si util - arata bine, tine de cald, poate inlocui un palton sau jacheta si purtat intr-o groaza de combinatii. O sa fac o cercetare prin magazine si va anunt ce gasesc :Dvineri, 12 decembrie 2008
Today's fashion inspiration
Eu nu ma simt prea bine in blugi extra-largi, a la anii '70, dar Beth Jones, de la Vintage Society Girl ii poarta atat de relaxat si fain, incat ma motiveaza sa le mai ofer o sansa. Mi-am inscris deja pe lista de cumparaturi dorite (necesare!!) un cardigan in stilul celui din imagine - larg, lung, croit cu un exces de material in fata pentru volume si falduri interesante, amintind de un poncho. Mi se pare un obiect foarte versatil si util - arata bine, tine de cald, poate inlocui un palton sau jacheta si purtat intr-o groaza de combinatii. O sa fac o cercetare prin magazine si va anunt ce gasesc :Djoi, 11 decembrie 2008
De prin Podgorica
Vreo doua seri in urma:
ma chinuiam sa adorm langa un sot care dormea cu multa nonsalanta. Probabil ca, in eforturile mele sustinute de a ma aranja comod, l-am deranjat. A mormait ceva, prin somn, foarte indignat, eu, ca sa fac conversatie, ca de adormit nu reuseam, l-am rugat sa repete.
-Esti PSD-ista!
-Poftim?
- Pe fruntea ta scrie ca esti PSD-ista!, dupa care s-a intors cu posteriorul la mine si si-a continuat somnul. Eram atat de socata, incat am inceput sa rad doar cateva minute mai tarziu, cu capul afundat in perna.
A doua zi, l-am sunat de la serviciu sa-i relatez tarasenia, pe care el, in mod evident, nu si-o amintea. Am ras cu lacrimi amandoi, la telefon, timp de cateva minute, pana am inceput sa icnim si s-au alarmat colegele ca o fi murit cineva de-mi curg lacrimile siroaie.
(Ma razbun numindu-l PDL-ist! Da' macar suntem la guvernare, nu?!! :))))
LE: Disclaimer: eu nu sunt PSD-ista. Nici nu voi fi vreodata. Si nici eu, nici barbatul vietii nu planificam sa aderam la nici un partid in deceniile urmatoare. FYI.
De vreo doua saptamani in urma:
Suna un nene, da peste mine:
- Io sunt cutare cutarovici si am polita la neavoastra.
- Buna sa-ti fie inima! Poftiti de va spuneti pasul (politicoasa, eficienta, cu inflexiuni profi in voce, ca deh, trei ani de experienta nu ii arunci pe geam. Te rezolvam, nene, imediat te rezolvam! Adica zi-mi ce vrei ca nu ar trebui sa mai socheze nimeni si nimic, ca am vazut /auzit nebuni de tot felul. Prin asigurari, ca si prin alte domenii, avem specimene de vaza, alese cu atentie pentru satisfactia personala a angajatilor!). Cu ce va pot ajuta?
- Pai, am primit instiintarea de plata trimisa de voi si sa stiti ca eu stiu cand tre' sa platesc, asa ca sa nu-mi mai trimiteti!
Eu (car-mar, blocata - de obicei clientii sunt foarte nervosi ca nu primesc instiintari, in 95% din cazuri din vina postei):
- Pai stiti, noi avem obligatia sa va anuntam in scris...
- Don'soara, eu stiu ca am obligatia sa va platesc, asa ca notati-va acolo in calculator ca mie sa nu-mi mai trimiteti, da?!...
.... (instiintarile se trimit automat, generate lunar de Inteligenta noastra Artificiala, asa ca, probabil, o sa mai aud peste cateva luni de nenea cel bun-platnic. Dar trebuie sa recunoastem ca logica lui e infailibila si ca fiecare client de-al nostru, spre deosebire de cel al concurentei se poate simti pentru cele cateva minute vorbite la telefon, buricul pamantului!)
La vreo doua zile dupa ce mi-am luat salariul:
Plecasem mai devreme de la serviciu, pentru a ajunge la banca sa scot bani si a ma duce la agentia de tusim sa-mi platesc biletul de avion spre Bucuresti (conceptul de internetbanking e prea fresh pe la noi). Deoarece ploua si eram pe tocuri, am zis sa chem taxiul. I-am zis locul unde il comandam in mod obisnuit, la doi pasi de serviciu. Gospodjitsa (domnisoara, adica), in patru minute e acolo.
Booon. Stau deja de opt minute. Trec zece taxiuri pe langa mine, doua dintre care ale companiei pe care o sunasem eu. Incep incet sa ma enervez. In sfarsit apare unul, de dupa colt - sigur asta o fi al meu, sa ma salveze de sub ploaie!
Salvarea a intarziat din motive obiective. Inaintea taxiului meu (caci al meu era), un altul, negru, se opreste sa-si lase pasagerul fix in mijlocul drumului. Nu exagerez - putea sa traga pe dreapta unde asteptam eu, ca avea loc. Dar s-a oprit frumos in mijlocul unei strazi aglomerate, din centrul capitalei muntenegrene. A asteptat pana clientul a platit si a iesit alene, a trantit incet usa, dupa care a a deschis-o/inchis-o din nou. Incet, cat de incet posibil, automobilul s-a pornit din loc (in spatele lui, pe langa taxiul meu alb, se formase deja o coada considerabila de masini ce voiau sa faca dreapta). Intre timp, s-a trezit una care tocmai iesise de la serviciu, ca n-ar strica sa ia un taxi. A alergat fluturand din maini, ca, deh, nu sunt decat vreo 10 de companii de taxi in orasul asta de 150.000 de locuitori, l-a oprit (ghiciti unde? raspuns corect - in mijlocul strazii!), a intrebat daca e liber (eu, de pe trotuar, in gand - &*%*&^%**££!^&!!!), a inchis usa din fata, a deschis usa din spate si s-a asezat. Toata actiunea s-a petrecut cu incetinitorul, pentru efect dramatic maxim, in fata ochilor mei infometati si a picioarelor mele obosite... Cel mai amuzant fapt este ca nimeni nu a claxonat. Au stat toti cumintei, asteptand ca nerodul sa permita miscarea. Asta m-a uimit cel mai tare! (In Bucuresti, probabil ca urechile mele ar fi avut parte de o expunere artistica a Istoriei injuraturii romanesti.)
Cum a trecut saptamana pe la voi?
PS: postarea aceasta trebuie citita cu multa ironie si intelegere fara de bloggerita voastra obosita si plictisita de prea multa ploaie si frig. Faptul ca maine e vineri e cel putin imbucurator...
ma chinuiam sa adorm langa un sot care dormea cu multa nonsalanta. Probabil ca, in eforturile mele sustinute de a ma aranja comod, l-am deranjat. A mormait ceva, prin somn, foarte indignat, eu, ca sa fac conversatie, ca de adormit nu reuseam, l-am rugat sa repete.
-Esti PSD-ista!
-Poftim?
- Pe fruntea ta scrie ca esti PSD-ista!, dupa care s-a intors cu posteriorul la mine si si-a continuat somnul. Eram atat de socata, incat am inceput sa rad doar cateva minute mai tarziu, cu capul afundat in perna.
A doua zi, l-am sunat de la serviciu sa-i relatez tarasenia, pe care el, in mod evident, nu si-o amintea. Am ras cu lacrimi amandoi, la telefon, timp de cateva minute, pana am inceput sa icnim si s-au alarmat colegele ca o fi murit cineva de-mi curg lacrimile siroaie.
(Ma razbun numindu-l PDL-ist! Da' macar suntem la guvernare, nu?!! :))))
LE: Disclaimer: eu nu sunt PSD-ista. Nici nu voi fi vreodata. Si nici eu, nici barbatul vietii nu planificam sa aderam la nici un partid in deceniile urmatoare. FYI.
De vreo doua saptamani in urma:
Suna un nene, da peste mine:
- Io sunt cutare cutarovici si am polita la neavoastra.
- Buna sa-ti fie inima! Poftiti de va spuneti pasul (politicoasa, eficienta, cu inflexiuni profi in voce, ca deh, trei ani de experienta nu ii arunci pe geam. Te rezolvam, nene, imediat te rezolvam! Adica zi-mi ce vrei ca nu ar trebui sa mai socheze nimeni si nimic, ca am vazut /auzit nebuni de tot felul. Prin asigurari, ca si prin alte domenii, avem specimene de vaza, alese cu atentie pentru satisfactia personala a angajatilor!). Cu ce va pot ajuta?
- Pai, am primit instiintarea de plata trimisa de voi si sa stiti ca eu stiu cand tre' sa platesc, asa ca sa nu-mi mai trimiteti!
Eu (car-mar, blocata - de obicei clientii sunt foarte nervosi ca nu primesc instiintari, in 95% din cazuri din vina postei):
- Pai stiti, noi avem obligatia sa va anuntam in scris...
- Don'soara, eu stiu ca am obligatia sa va platesc, asa ca notati-va acolo in calculator ca mie sa nu-mi mai trimiteti, da?!...
.... (instiintarile se trimit automat, generate lunar de Inteligenta noastra Artificiala, asa ca, probabil, o sa mai aud peste cateva luni de nenea cel bun-platnic. Dar trebuie sa recunoastem ca logica lui e infailibila si ca fiecare client de-al nostru, spre deosebire de cel al concurentei se poate simti pentru cele cateva minute vorbite la telefon, buricul pamantului!)
La vreo doua zile dupa ce mi-am luat salariul:
Plecasem mai devreme de la serviciu, pentru a ajunge la banca sa scot bani si a ma duce la agentia de tusim sa-mi platesc biletul de avion spre Bucuresti (conceptul de internetbanking e prea fresh pe la noi). Deoarece ploua si eram pe tocuri, am zis sa chem taxiul. I-am zis locul unde il comandam in mod obisnuit, la doi pasi de serviciu. Gospodjitsa (domnisoara, adica), in patru minute e acolo.
Booon. Stau deja de opt minute. Trec zece taxiuri pe langa mine, doua dintre care ale companiei pe care o sunasem eu. Incep incet sa ma enervez. In sfarsit apare unul, de dupa colt - sigur asta o fi al meu, sa ma salveze de sub ploaie!
Salvarea a intarziat din motive obiective. Inaintea taxiului meu (caci al meu era), un altul, negru, se opreste sa-si lase pasagerul fix in mijlocul drumului. Nu exagerez - putea sa traga pe dreapta unde asteptam eu, ca avea loc. Dar s-a oprit frumos in mijlocul unei strazi aglomerate, din centrul capitalei muntenegrene. A asteptat pana clientul a platit si a iesit alene, a trantit incet usa, dupa care a a deschis-o/inchis-o din nou. Incet, cat de incet posibil, automobilul s-a pornit din loc (in spatele lui, pe langa taxiul meu alb, se formase deja o coada considerabila de masini ce voiau sa faca dreapta). Intre timp, s-a trezit una care tocmai iesise de la serviciu, ca n-ar strica sa ia un taxi. A alergat fluturand din maini, ca, deh, nu sunt decat vreo 10 de companii de taxi in orasul asta de 150.000 de locuitori, l-a oprit (ghiciti unde? raspuns corect - in mijlocul strazii!), a intrebat daca e liber (eu, de pe trotuar, in gand - &*%*&^%**££!^&!!!), a inchis usa din fata, a deschis usa din spate si s-a asezat. Toata actiunea s-a petrecut cu incetinitorul, pentru efect dramatic maxim, in fata ochilor mei infometati si a picioarelor mele obosite... Cel mai amuzant fapt este ca nimeni nu a claxonat. Au stat toti cumintei, asteptand ca nerodul sa permita miscarea. Asta m-a uimit cel mai tare! (In Bucuresti, probabil ca urechile mele ar fi avut parte de o expunere artistica a Istoriei injuraturii romanesti.)
Cum a trecut saptamana pe la voi?
PS: postarea aceasta trebuie citita cu multa ironie si intelegere fara de bloggerita voastra obosita si plictisita de prea multa ploaie si frig. Faptul ca maine e vineri e cel putin imbucurator...
miercuri, 10 decembrie 2008
Time to count the days
Spre sfarsitul fiecarui an, pe langa frenezia cumparaturilor, se simte si frenezia calendarelor. Resimtim trecerea rapida a timpului si incercam sa compensam acest fapt confirmand celor apropiati ca nu i-am uitat, prin felicitari si cadouri. Iar in incercarea de a recapata controlul asupra timpului, cumparam calendare. Nu ne o sa ajute in a opri fuga zilelor, dar macar o sa atenueze procesul, prin frumusetea si creativitatea imaginilor.




Eva Herzigova, fotografiata de Karl Lagerfeld, pentru calendarul ce va fi vandut impreuna cu editia din ianuarie a Marie Claire Italia. "It’s about how one girl can be every woman. It’s an idea I love"
Dati un click pe imagine, pentru a o vedea la rezolutie maxima.
Dati un click pe imagine, pentru a o vedea la rezolutie maxima.
Sursa - WWD.
Quote of the day
A study says that more women would rather look ten years younger than lose ten pounds. No, accepting oneself is not an option.
Sharon Clott, NY Mag
Faerie





Banuiesc ca este foarte complicata desfasurarea unei filmari in asemenea conditii naturale, nici nu vreau sa ma gandesc ce efort organizatoric presupune. Totusi, rezultatul conteaza la final, iar rezultatul e un pictorial frumos si romantic, care imi aminteste deopotriva de piesele fantastice ale lui Shakespeare, povestile fermecate, cu pitici si zane, si istoriile lui Tolkien. Iar rochia de pene, din ultima imagine, e de-a dreptul superba!
Raymond Meier, pentru The New York Times Style Magazine.
Imagini preluate de pe Fashion Details
PS: puteti vedea imaginile la o rezolutie mai mare, dand un click pe fiecare dintre ele.
Raymond Meier, pentru The New York Times Style Magazine.
Imagini preluate de pe Fashion Details
PS: puteti vedea imaginile la o rezolutie mai mare, dand un click pe fiecare dintre ele.
Gimme one, please!

... dar nu pentru a-mi ornamenta spatele cu bronzuri florale (sau sun tattoo - denumirea propusa de producatori), ci pentru a purta jacheta in sine, peste haine. Ce ziceti? Preferati niste flori pe fund (la propriu!) sau o jacheta /camasa cu ornamente taiate, foarte originala si frumoasa?
Preluata de pe Jezebel.
Preluata de pe Jezebel.
Photoshopul e un dar ceresc!


Cateva zile in urma scriam despre calendarul Campari pentru anul urmator, in care apare Jessica Alba, in calitate de suflet al petrecerii. Eram foarte incantata de cum arata la numai cinci luni dupa ce a nascut un bebe si astazi am aflat si explicatia! Photoshopul se pare ca este, mai nou, adevararul suflet al comertului! Jessica, fara indoiala, arata foarte bine si fara ajutorul lui, dar probabil ca oamenii din departamentul marketing Campari s-au gandit ca, vazand-o atat de seducatoare si slaba, femeile o sa cumpere o sticla cu divina bautura si o sa traga o betie de tristete ca nu arata la fel (aberez, desigur :D daca aveti alte explicatii, feel free sa le expuneti in comentarii).
Oricum, am mai putine remuscari mancandu-mi cina tarzie... Hi-hi
Oricum, am mai putine remuscari mancandu-mi cina tarzie... Hi-hi
Via NY Mag, imagini - Sandy-Bell.
marți, 9 decembrie 2008
Tarina Tarantino jewelry







Girlie, mult roz, cristale Swarovski combinate cu plastic de tip lucite, cranii, Hello Kitty cu par roz, elefanti pe post de cercei si personaje din Alisa in Tara Minunilor pe post de pandantive. Toate acestea pot fi gasite in bijuteriile create de Tarina Tarantino.
Am descoperit acest brand prin intermediul blogului Galei Darling. Tarina este fiica unor artisti, model si make-up artist in trecut. A hotarat sa se ocupe in mod profesionist de crearea de bijuterii, impreuna cu prietenul ei (cu care s-a si casatorit in 1998), dupa ce a observat ca este oprita constant pe strada si rugata sa-si vanda accesoriile facute pentru sine. Pe pagina sa povesteste ca si-a facut primele bijuterii la varsta de 3 ani, cand a primit cadou de la parinti o cutie de plastilina fimo. Pe langa liniile personale, a fost cooptata sa creeze linii speciale de bijuterii pentru Hello Kitty, pe care a personalizat-o cu par roz aprins, ca al sau. A lucrat cu echipa de la America's Next Top Model si multe dintre creatiile sale sunt purtate de diverse vedete ale momentului.
Multe dintre bijuterii sale par a fi create pentru fetite de 12-14 ani- colorate, stralucitoare si amuzante, dar preturile, destul de ridicate, calitatea materialelor folosite si calitatea design-ului le ridica in mod categoric peste nivelul Claire's. Sunt bijuterii ce trebuie purtate cu mult simt al umorului si cu buna dispozitie. Nu se vor potrivi unei ambiante corporate, desigur, dar va vor amuza la o cafea cu amicii sau la o sesiune de cumparaturi cu cea mai buna prietena ;)
Ma multe puteti afla aici.
PS: puteti da click pe imagini pentru a le vizualiza la dimensiuni mai mari.
Am descoperit acest brand prin intermediul blogului Galei Darling. Tarina este fiica unor artisti, model si make-up artist in trecut. A hotarat sa se ocupe in mod profesionist de crearea de bijuterii, impreuna cu prietenul ei (cu care s-a si casatorit in 1998), dupa ce a observat ca este oprita constant pe strada si rugata sa-si vanda accesoriile facute pentru sine. Pe pagina sa povesteste ca si-a facut primele bijuterii la varsta de 3 ani, cand a primit cadou de la parinti o cutie de plastilina fimo. Pe langa liniile personale, a fost cooptata sa creeze linii speciale de bijuterii pentru Hello Kitty, pe care a personalizat-o cu par roz aprins, ca al sau. A lucrat cu echipa de la America's Next Top Model si multe dintre creatiile sale sunt purtate de diverse vedete ale momentului.
Multe dintre bijuterii sale par a fi create pentru fetite de 12-14 ani- colorate, stralucitoare si amuzante, dar preturile, destul de ridicate, calitatea materialelor folosite si calitatea design-ului le ridica in mod categoric peste nivelul Claire's. Sunt bijuterii ce trebuie purtate cu mult simt al umorului si cu buna dispozitie. Nu se vor potrivi unei ambiante corporate, desigur, dar va vor amuza la o cafea cu amicii sau la o sesiune de cumparaturi cu cea mai buna prietena ;)
Ma multe puteti afla aici.
PS: puteti da click pe imagini pentru a le vizualiza la dimensiuni mai mari.
Quote of the day
It's all about taste. If you are cheap, nothing helps.
Karl Lagerfeld, in clipul de promovare a colectiei sale pentru H&M.
Puteti viziona selectia de reclame la colectiile speciale pentru H&M, facuta de Ioana de la MauVert aici.
Karl Lagerfeld, in clipul de promovare a colectiei sale pentru H&M.
Puteti viziona selectia de reclame la colectiile speciale pentru H&M, facuta de Ioana de la MauVert aici.
duminică, 7 decembrie 2008
Minimalist approach




Imi place abordarea diferita si proaspata (mai ales in ochii ciuva care a citit mult Vogue si Elle in ultimul timp). Minimalismul in pictorialele de moda poate fi atat prost, cat si bine executat. Aici e vorba de cea de-a doua varianta. Hainele si machiajul nu sunt decat inca niste instrumente, alaturi de lumina, studiou, aparat si lentile, pentru a transmite un mesaj si a crea o emotie in mintea privitorilor. O mica poveste concentrata.
Pictorial din revista Noi.se, fotografiat de Todd Crawford
PS: dati click pe imagini daca doriti sa le vedeti la dimensiunile originale.
Pictorial din revista Noi.se, fotografiat de Todd Crawford
PS: dati click pe imagini daca doriti sa le vedeti la dimensiunile originale.
Sursa imagini.
Quote of the day
I’d say that mantyhose is probably the perfect gift for the man who never wants to get laid again.
Carol Midgley, intr-un articol despre dresurile pentru barbati, pe Timesonline.
Carol Midgley, intr-un articol despre dresurile pentru barbati, pe Timesonline.
Do you wear yellow?




Momentan, sunt inspirata sa port mult negru, gri, bej si crem, cu accente de rosu, bordeaux si violet, culoarea sezonului. Culori neutre si culori intunecate, culori in care ma simt bine pe timp de iarna. Dar citesc recent despre faptul ca galbenul va fi o una dintre culorile primaverii anului 2009, impreuna cu o serie de alte nuante foarte apetisante (mai multe detalii despre comunicatul Pantone Color Institute puteti citi aici).
Chiar avem nevoie de vreo scuza pentru a purta galben? E o culoare puternica, dar daca nu va simtiti foarte sigure, puteti alege o nuanta mai delicata. Poate fi combinata in multe moduri, foarte interesante, de la pasteluri feminine, pana la stiluri de impact, cu elemente rock si aluzii la anii '80. E o modalitate rapida de crestere a bunei dispozitii - nu prea ai cum sa te superi si sa fii trist cand piele iti este incalzita de o culoare atat de solara si plina de vitamina C - nuanta in trend se numeste Super Lemon ;).


Chiar avem nevoie de vreo scuza pentru a purta galben? E o culoare puternica, dar daca nu va simtiti foarte sigure, puteti alege o nuanta mai delicata. Poate fi combinata in multe moduri, foarte interesante, de la pasteluri feminine, pana la stiluri de impact, cu elemente rock si aluzii la anii '80. E o modalitate rapida de crestere a bunei dispozitii - nu prea ai cum sa te superi si sa fii trist cand piele iti este incalzita de o culoare atat de solara si plina de vitamina C - nuanta in trend se numeste Super Lemon ;).



De sus in jos - rochie Juicy Couture, pulover Catherine Malandrino, rochie Roksanda Ilincic - toate de pe Net-a-Porter.
Imagini - the Sartorialist si Hollywoodrag
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



